DE LA ACADEMIA LUI PLATON LA
ACADEMIA CUANTICĂ A LUI
CĂRBUNESCU
DE LA SOLIDELE PLATONICE LA
ŞTIINŢELE CUANTICE
Planeta Pământ poate fi asimilată cu un cub cu şase piramide în el, având un cristal în centru, unde se întâlnesc vârfurile piramidelor.
Solidele platonice conduc la interpretarea Tabelului Periodic al elementelor prin cele cinci solide platonice care însumează patruzeci şi şase de vârfuri. Formele geometrice (platonice) apar în mod natural într-un fluid care vibrează.
Forma piramidală generează o creştere a coerenţei şi structurării mediului ei înconjurător şi dă naştere unei mai mari cristalizări şi organizări în sânul ”materiei fizice”, îmbunătăţind considerabil sănătatea vieţii biologice.
Unele forme geometrice, platonice, pot genera curenţi puternici prin simpla lor existenţă, fără să fie nevoie să se mişte, aceasta făcându-le să pară nişte maşini sui-generis, care funcţionează fără ca vreo parte a lor să fie în mişcare. Tehnologia lui Tesla se bazează pe ecranarea efectului gravitaţiei. Natura nu ne-a spus niciodată că ecranarea gravitaţiei este ceva imposibil, ea pare să fie ceva obişnuit în cadrul tornadelor, a cascadelor, a tulpinilor de plante şi copaci, şi în cazul elitrelor unor insecte. Locurile cu cea mai mare COERENŢĂ, punctele de vortex geometric, ecranează mult mai uşor gravitaţia, putând obţine cu uşurinţă şi cel mai puternic efect vindecător.
Dacă am comprima Pământul cu 55-60% din mărimea sa actuală toate continentele s-ar potrivi perfect megacontinentului Pangeea care acum 200 de milioane de ani a început să se fragmenteze.
În această situaţie, deci, în interiorul Pământului s-ar genera încontinuu o masă impresionată de ”materie” nouă, aceasta însemnând , bineînţeles, că ”materia” poate fi generată spontan din energia cuantică. Poate că cea mai importantă observaţie este aceea că Pământul s-a expansionat trecând prin diferite faze-forme geometrice. Miezul de cristal al Pământului este detectat la o distanţă de peste 4800 de km adâncime.
Formele geometrice apar în mod natural într-un fluid care vibrează, după cum s-a demonstrat. S-a luat apă obişnuită, în care s-au pus particule extrem de mici, care pluteau în suspensie, particule cunoscute sub numele de coloizi. Aceste particule nu se duc la fundul recipientului întrucât sunt prea mici şi tocmai de aceea rămân în suspensie. Atunci când s-a făcut ca apa să vibreze, pe diferite frecvenţe, particulele s-au adunat imediat în modele geometrice clare şi frumoase. Fiecare model se menţinea clar şi nemişcat dar, în acelaşi timp, în interiorul formei se desfăşura o adevărată mişcare de rotaţie – VORTEXUL ENERGETIC – particulele fiind întotdeauna în mişcare.
S-au putut deasemenea observa spire lungi, curbate, ce ieşeau din fiecare vârf al corpului geometric, indicând o curgere constantă de particule, de la o zonă la alta, şi un model curbat care era în contrast cu liniile drepte ale corpului geometric. Atâta vreme cât nu s-a modificat compoziţia fluidului, de fiecare dată când se emitea un sunet de o anumită frecvenţă apărea din nou acelaşi model geometric corespunzător. Astfel, dacă avem acelaşi fluid, cu aceleaşi particule, putem avea mai multe modele geometrice, diferite. De fiecare dată când se emitea o anumită frecvenţă, reapărea – ca prin minune –modelul geometric corespunzător frecvenţei respective.
Sunetele de înaltă frecvenţă generează modele geometrice mult mai complexe decât sunetele de joasă frecvenţă, şi viceversa. Mai mult decât atât, atunci când s-a făcut să vibreze o zonă şi mai mare de apă, în loc să apară o singură formă, s-au obţinut mai multe copii ale aceluiaşi model – toate aliniate în şiruri frumoase, aliniate, organizate.
Aceste modele păreau să semene cu un grup de atomi care formau o structură de dimensiuni mai mari. Să fie acesta marele secret despre modul în care ”materia fizică” s-a format într-adevăr? Lucrurile par să fie aşa.
Dacă vrem să vedem cu exactitate cum anume arată COERENŢA din cadrul unui fluid, nu trebuie să căutăm mai departe de cele cinci solide platonice fundamentale – tetraedrul, cubul, octaedrul, icosaedrul şi dodecaedrul. Aceste forme au mai multă simetrie şi mai multă coerenţă decât oricare altele. Fiecare dintre acestea poate fi înscris într-o sferă, şi fiecare vârf este echidistant faţă de vârfurile vecine. Toate feţele acestor corpuri geometrice au aceeaşi formă şi toate unghiurile interne vor fi, deasemeanea, egale între ele.
Astfel, pot fi explicate toate elementele Tabelului Periodic cu ajutorul formelor geometrice. Deci, modelele geometrice sunt cheia înţelegerii fizicii cuantice. S-a descoperit că aceleaşi forme geometrice, solidele platonice, pe care le găsim în cazul expansiunii Pământului, apar şi în cadrul nucleului unui atom.
În interiorul nucleului pot coexista mai mult decât o singură formă geometrică – fiecare în interiorul următoarei.
Aceste forme geometrice determină, în fapt, câţi protoni vor fi descoperiţi în fiecare atom. Trebuie să numărăm vârfurile aşa-numitelor solide platonice. Sunt opt vârfuri în cazul cubului, şase în cazul octaedrului, douăsprezece în cazul icosaedrului şi douăzeci în cazul dodecaedrului, deci, un total de patruzeci şi şase. Aceasta este prima jumătate a elementelor ce apar în mod natural în Tabelul Periodic. Se ştie că există un total de nouăzeci şi două elemente ce apar în natură, adică, de două ori patruzeci şi şase, prin urmare, fiecare atom ce avea masa atomică de patruzeci şi şapte, sau mai mare decât atât, era o combinaţie a două serii de forme geometrice ce erau conectate, şi care deveneau din ce în ce mai instabile. La început s-a presupus că forma geometrică opusă unui tetraedru este tot un tetraedru, şi atunci joacă un rol diferit. FOTONUL apare sub forma a două tetraedre ce sunt lipite spate în spate, în cadrul Constantei lui Planck.
Aceste legi, aplicabile în fizica cuantică, în geodinamica planetară şi chiar în cadrul vieţii, apar datorită faptului că energia cuantică are caracteristici fluidice, iar modelele geometrice apar în mod natural atunci când un fluid pulsează.
Piramidele, şi alte structuri în formă de pâlnie, colectează acest flux de energie şi generează COERENŢĂ într-o anumită zonă, creând forme geometrice mult mai rafinate – în acest fel, vindecând viaţa biologică, îmbunătăţind sănătatea noastră mintală, regularizând cursul curenţilor din mantaua Pământului, din oceane, din atmosferă şi ionosferă, pentru a ne proteja de cataclisme şi pentru a îmbunătăţi soliditatea şi puritatea structurilor cristaline, evidenţiindu-se faptul că ATOMII NU OSCILEAZĂ, CI VIBREAZĂ !