CUPRINS

CUPRINS

1. CUVÂNT ÎNAINTE
2. INTRODUCERE
3. PAPA PIUS AL XII-lea
4. PAPA FRANCISC
5. CE E, E. AȘA CUM E, E.
6. MOISE DESPRE DUMNEZEU
7. MAREA EXPLOZIE – FACEREA
8. CELE 6 NUMERE
9. TEORIA CUANTICĂ
10. GENEZA
11. ADN – UL UMAN ȘI ȘARPELE
12. POMUL VIEȚII
13. COLAPSUL FUNCȚIEI DE UNDĂ
14. PRECESIA ECHINOCȚIILOR ADAM – NOE 15. ARCA LUI NOE 16. POTOPUL
17. PRECESIA ECHINOCȚIILOR NOE – AVRAM
18. APA

APA

APA

Spre deosebire de alte substanțe la care trecerea de la starea lichidă la cea solidă, crește densitatea moleculelor și a atomilor care formează masa solidă, respectiva substanță devenind ceva mai grea, la apă este tocmai invers, gheața plutind în ea.
Apa are cea mai mare greutate la 40C, pe măsură ce temperatura crește, se observă că scade densitatea.

Din acest motiv, oricât de joasă ar fi temperatura deasupra apei (râu, lac, etc) temperatura la fundul apei rămâne constantă la 40C. Așa se și explică că viețuitoarele din apă pot supraviețui iarna, sub gheață.

Pe de altă parte apa are capacitatea mică de a dizolva cele mai multe substanțe chimice și de a le purta cu sine. Această capacitate de dizolvare a altor substanțe chimice generează un fel de ”supă a vieții”, care a permis de la început hrănirea mediului biologic și continuitatea vieții.

Putem afirma fără să greșim că apa este mama vieții și, în același timp, energia vieții. Dioxidul de carbon din atmosferă se dizolvă în oceane, făcând posibilă fotosinteza și creând astfel un sistem ecologic perfect echilibrat.
Putem introduce în discuție, fără să intrăm prea mult în profunzimea fenomenelor, interesându-ne strict aspectul calitativ, atributele de înțeleaptă și tânără.

Apa care a căzut de curând pe pământ se definește ca apă tânără, iar apa care intrând în pământ și reieșind apoi, apa adună informații de la diversele minerale și devine înțeleaptă.

Apa minerală nu este sănătoasă, deoarece mineralele pot dăuna arterelor. De asemenea, apa minerală carbogazoasă are aciditate ridicată, ceea ce este nesănătos pentru trup.

Apa înregistrează informații și circulând sub pământ distribuie aceste informații. Acordarea de atenție pozitivă sau negativă este o modalitate de a transmite energie.

A ignora, a nu da atenție constituie lipsa transferului de energie.
Poluarea, ca și fenomen, s-a născut din propria noastră conștiință. Am început să gândim că vrem un stil de viață îmbelșugat și comod cu orice preț, iar acum acest egoism a dus la poluarea mediului, care, acum, afectează orice colț al lumii.

Oamenii de știință estimează că există între 108 și 111 elemente chimice în structura corpului uman. Azi sunt consemnate 90 de elemente chimice, în corpul uman, cele mai multe dintre toate vietățile.

Rămâne de stabilit în continuare ce elemente chimice mai sunt nedescoperite în noi (în corp) sau ce vom mai acumula pe măsură ce evoluăm. Fiind cea mai evoluată ființă în lanțul trofic, omul ar trebui să cultive în corpul său toate elementele chimice.

Conform budismului, omul se naște cu 108 de dorințe lumești, ce ar presupune metaforic 108 elemente chimice, care fiecare în parte este răspunzător de ceva din comportamentul omului. Oare nu această concentrare de elemente chimice este răspunzătoare de diferența mică de gene între om și alte viețuitoare.

Fiecare element chimic este cu vibrația lui proprie deci cum se traduce această ipoteză a legăturii dintre gene și elementele chimice (atenție la elementele chimice din tabelul lui Mendeleev, care pot fi împărțite între paramagnetice și diamagnetice).

Bolile sunt specifice fiecărui element chimic din corpul uman, deci atenție la cantitatea optimă, orice creștere sau scădere a unui element chimic strică echilibrul orchestrei corpului uman și declașează boala.

Ființele mai evoluate conțin o gamă mai largă de elemente, poate o capacitate mai mare pentru emoții.

Vibrațiile negative pe care le emitem, corespund vibrațiilor emise de diversele elemente chimice aflate în corpul uman (dispozitiv de detecție a vibrațiilor). De exemplu:
Vibrațiile produse la iritare – echivalențe ale mercurului
Vibrațiile produse la furie – plumbul
Vibrațiile produse la tristețe, supărare – aluminiu
Vibrațiile produse la nesiguranță – cadmiu
Vibrațiile produse la disperare și deznădejde – fier
Vibrațiile produse la stres și încordare – zinc

Un experiment interesant a scos la suprafața cunoașterii cum stelele afectează apa. Folosind apă ce conținea diverse minerale, s-a testat rapiditatea cu care hârtia absoarbe apa în funcție de cum sunt așezate stelele.

Când Saturn domină Pământul, plumbul reacționează lăsându-se absorbit de hârtie, pe când celelalte elemente cum sunt cuprul, argintul și fierul, au reacționat puțin sau chiar deloc. Putem concluziona că există o legătură strânsă între planeta Saturn și plumb.

Metalele intră în rezonanță cu emoțiile și stările omului, deci deducția logică este că Saturn se află în relație strânsă cu starea de furie.

O sugestie pentru astrologi ar fi ca folosind tabelul periodic al elementelor să stabilească ce planete corespund elementelor. Țineți cont că sunt 9 planete în sistemul nostru solar, că în budism se vorbește de cifra 108, mai vă lipsește interpretarea cifrei 12, ca să găsiți rezolvarea acestei ecuații interesante. Orice sentiment uman, negativ are la polul opus un corespondent pozitiv: ură-recunoștință; furie-bunătate; teamă-curaj; anxietate-pace lăuntrică; stres-prezență se spirit.

Combinând două unde opuse sentimentul negativ dispare. Identificând lungimea de undă a fenomenului nedorit, putem produce opusul acelui fenomen, care să anuleze acel fenomen. Faptul că două sentimente opuse generează aceeași undă este semnificativ din două motive. În primul rând, asemenea lui Jekyll și Hyde, cu toții avem două fețe. Faptul că adăpostim în noi sentimente opuse ne face, pur și simplu, umani.

Același principiu este folosit și în homeopatie, când substanța în sine dispare, prin diluare, și nu mai rămân decât informațiile cuprinse în vibrații, otrava și medicamentele devin una.

Dacă privim logic, medicamentele poate că atenuează unele simptome și înlătură durerea, dar ele pot să devină și o otravă periculoasă. Medicamentele care înlătură durerea au frecvența vibrațională opusă durerii pe care o avem în vizor. Când se oprește durerea, se opresc și vibrațiile substanțelor combinate (din medicamentul folosit) iar diverse substanțe revin la stadiul lor inițial, emițând vibrațiile lor specifice.

Dar dacă se întâmplă ca aceste vibrații să dăuneze altor structuri celulare, vor apărea efectele secundare negative. Bolile sunt în mare parte, rezultatul sentimentelor negative, deci nu trebuie subestimată importanța unei atitudini pozitive. Gândirea pozitivă vă va întări sistemul imunitar și vă va ajuta pe calea însănătoșirii.

Dacă privim natura, putem vedea că energia pasivă este mai puternică. Recunoștința ar trebui să fie de două ori cât iubirea, acesta pare că este echilibrul spre care trebuie să tindem.

Afectele și sentimentele noastre influențează lumea în fiecare clipă. O lume frumoasă se creează prin cuvinte și imagini creative prin iubire și recunoștință.

Învățătura budsistă afirmă că toate lucrurile și fenomenele din lume se află în continuă schimbare și nimic nu se schimbă vreodată. Din perspectiva principiilor vibraționale, energia vibrației trebuie să rămână în mișcare continuă.

Înțelegerea faptului că totul există în clipa de față vă va aduce speranță și lumină în viață. Nu veți mai avea de ce să vă faceți probleme din cauza trecutului și veți ști că viitorul poate fi tot ce veți dori să fie. Cu alte cuvinte, contează mai mult ce este în interiorul nostru.

PRECESIA ECHINOCȚIILOR – NOE – AVRAM

PRECESIA ECHINOCȚIILOR
URMAȘII LUI NOE PÂNĂ LA AVRAM

În continuare să analizam versetele 11,10 – 32.11.-10.,,Iată acum istoria vieții neamului lui Sem. Sem era de o sută de ani, și s-a născut pe Arfaxad, la doi ani după potop.’’
11-11.,,După nașterea lui Arfaxad, Sem a trăit cinci sute de ani și a născut fii și fiice.’’
11-12.,,Arfaxad a trăit o sută treizeci și cinci de ani și i s-a născut Cainan. După nașterea lui Cainan, Arfaxad a mai trăit trei sute treizeci de ani și a născut fii și fiice și apoi a murit.’’
11-13.,,Cainan a trăit o sută treizeci de ani și atunci i s-a născut Selah. După nașterea lui Selah, Cainan a mai trăit trei sute treizeci de ani și a născut fii și fiice și apoi a murit.’’
11-14.,,Selah a trăit o sută treizeci de ani și atunci i s-a născut Eder.’’
11-15.,,Iar după nașterea lui Eder, Selah a mai trăit trei sute treizeci de ani și a născut fii și fiice.’’
11-16.,,Eder a trăit o sută treizeci și patru de ani și atunci s-a născut Peleg.’’
11-17.,,Iar după nașterea lui Peleg, Eber a mai trăit trei sute șaptezeci de ani și a născut fii și fiice și apoi a murit. ’’
11-18.,, Peleg a trăit o sută treizeci de ani și atunci i s-a născut Ragav.’’
11- 19.,,Iar după nașterea lui Ragov, Peleg a mai trăit două sute nouă ani și a născut fii și fiice și apoi a murit.’’
11- 20.,,Ragav a trăit o sută treizeci și doi și atunci i s-a născut Serug.’’
11-21.,,Iar după nașterea lui Serug, Ragav a mai trăit doua sute șapte ani și a născut fii și fiice și apoi a murit.’’
11-22.,,Serug a trăit o sută treizeci de ani și atunci i s-a a născut Nehor.’’
11- 23.,,Iar după nașterea lui Nehor, Serug a mai trăit două sute de ani și a născut fii și fiice și apoi a murit.’’
11- 24.,, Nehor a trăit șaptezeci și nouă de ani și atunci i s-a născut Terah.’’
11-25.,,Iar după nașterea lui Terah, Nehor a mai trăit o sută douăzeci și cinci de ani și a născut fii și fiice și apoi a murit.’’
11- 26.,,Terah era în vârstă de șaptezeci de ani și a avut pe Avram, pe Nehor și pe Haran.’’
11-27.,,Iar spița neamului lui Terah este aceasta: lui Terah i s-a născut Avram, Nahor șiHaran, şi lui Haran i s-a născut Lot.’’
11-28.,,Si a murit Haran înainte de Tehar, tatăl său, în pământul de naștere Ural Caldeii.’’
11- 29.,,Iar Avram și Nahor și-au luat femei; numele femeii lui Avram era Sarai, iar numele femeii lui Nahor era Milca, fata lui Haran, tatăl Milcăi și Iscăi.’’
11-30.,,Sarai însă era stearpă și nu năștea copii.’’
11-31.,,Și a luat Terah pe Avram fiul său și pe Lot, fiul lui Haran, și nepotul său și pe Sarai, nora sa, și femeia lui Avram, fiul său, și a plecat cu ei din Urul Caldeii, ca să meargă până în țara Canaanului; dar au mers până la Haran și s-au așezat acolo.’’
11-32.,,De toate, zilele vieții lui Terah pe pământ au fost de două sute cinci ani. Și a murit Terah în Hanan.’’

Urmărind acest raționament de la Adam la Noe să decodăm și de la Sem primul dintre cei trei fii ai lui Noe până la Avram chemat de DUMNEZEU, primul din cei trei fii ai lui Terah. Iarăși coincidența, baza de calcul pe primul 10, DUMNEZEU cheamă pe primul din cei trei ca și în primul caz analizat anterior.

Suma anilor părinților L=3976 de ani, suma anilor primilor născuți, M=1170 de ani, iar cele două adunate dau suma N=5146 de ani. Surprinzător, altă coincidență, dăm de metoda calculului anilor de precesie a echinocțiilor conform culturii Maya adică -5184×5=25920 de ani, adică 5146×5=25730 de ani, o diferenţă de 7 miimi între Maya şi Biblie.

Coincidențele, în cazul în care prin mai multe metode te înscrii în marja științifică unanim acceptată pentru precesia echinocțiilor 25500-26000 de ani, se transformă în certitudini științifice, prezentate cu mii de ani înainte. Numai o superinteligență putea fi creatorul tuturor lucrurilor care ne înconjoară, să creeze viață culminând cu creația omului.

Nu le rămâne celor care nu cred în DUMNEZEU creatorul a tot ce există, pe care cunoaștem sau urmează să ni se arate, decât că au cu adevărat o problemă personală.
Nu le rămâne celor care nu cred în creație, și dezvoltă teorii aberante despre evoluția materiei, decât să-și conștientizeze problema personală pe care o au cu DUMNEZEU.

Versetele 5.1 și 5.2 sunt de o importanță covârșitoare pentru înțelegerea primilor oameni cu capacitate de gândire. Ni se relevă că DUMNEZEU prin sădirea raiului în Eden ne-a făcut o demonstrație de teoria mulțimilor pentru ca oamenii de atunci să înțeleagă la nivelul lor cultural și tehnic, mecanismul creației și rolul aprofundării scopului pentru care am fost creați.

Versetele 4.14 până la 4.26 evidenţiază fără drept de apel, existenţa oamenilor creaţi în ziua a 6-a, cărora DUMNEZEU le-a spus generic Adam pentru a înţelege şi mai bine versetele anterioare.
4-14.,,Iată că tu mă izgonești azi de pe fața pământului, eu voi trebui să mă ascund de Fața Ta, și să fiu pribeag și fugar pe pământ, și oricine mă va găsi, mă va omori.’’
4-15.,,Domnul i-a zis,,Nicidecum, ci dacă va omorâ cineva pe Cain, Cain să fie răzbunat de șapte ori.,,Și Domnul a hotărât un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi, să nu-l omoare.’’

Dacă cineva a vrut să înțeleagă că DUMNEZEU a creat doar o pereche de oameni pe Adam și pe Eva ar trebui să recitească și să aprofundeze mai bine versetele.
2-24.,,De aceia va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup.’’Oare despre ce familie este vorba în acest verset?
Adam și Eva erau goi și nu se rușinau, nu știau încă legea înmulțirii sexuale, erau prea mici, de unde noțiunile de tată și mamă?

Vom reveni asupra acestor probleme într-un număr viitor, când vom avea mai mult timp la dispoziție.

POTOPUL

POTOPUL

Vom scrie zilele și lunile potopului în funcție de cum ne sunt prezentate în Biblie, ținând cont că durata de când s-au revărsat apele până când acestea s-au retras a fost de 1 an de zile.
7-11.,,În anul al șasesutelea al vieții lui Noe, în luna a doua, în ziua a șaptesprezece a lunii, în ziua aceia, s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare și s-au deschis stăvilarele cerurilor.’’
Se poate scrie: 17+½ = 17,5
8-4.,,În luna a șaptea, în ziua a șaptesprezecea a lunii, corabia s-a oprit pe munții Ararat.’’
Se poate scrie: 17+ 1/7 = 17,142857
8-5.,,Apa a scăzut mereu până în a zecea; iar în ziua întâi a lunii a zecea s-au arătat vârfurile munților.’’
Se poate scrie: 1+ 1/10 = 1,1
8-13.,,Iar în anul șase sute unu al vieții lui Noe, în ziua întâi, a lunii întâi secând apa de pe pământ a ridicat Noe acoperișul corabiei și a privit și iată se zbicise fața pământului.’’
Se poate scrie: 1+ 1/1 = 2
8-14.,,Iar în luna a doua, în a douăzeci și șaptea ale lunii acesteia, pământul era uscat.’’
Se poate scrie: 27 + ½ = 27,5
8-15.,,Atunci a grăit Domnul Dumnezeu lui Noe și a zis:Ieși din corabie tu și împreună cu tine femeia ta, fiii tăi și femeile fiilor tăi.’’ Apa a scăzut mereu până în luna 10 –a. Deducem că a fost un timp îndelungat,
deci =17,5 x 17,142857 = 300 (299,9999)

Dacă adunăm cifrele rezultate din 7-11+8-4+8-5+8-13+8-14 prezentate mai sus rezultă 65,242857 și adunate cu 300 obținem zilele noului an după potop, cataclism, adică 365,2428. Această cifră corespunde, până la a patra zecimală cu zilele anului actual calculat de tehnologia modernă. Dacă număram zilele din ziua a 17-a luna 2-a, 7.11 până în ziua a 27-a lunii a 2-a, 8.14, obținem în total 371 de zile.

Nenorocirea potopului se presupune ar fi avut loc în jurul anului 10500 i.Hr. Conform cercetărilor, marea înghețare a Antarcticii a avut loc, în urmă cu circa 6000 de ani, deci în jurul anului 4000 î.Hr.

ARCA LUI NOE

ARCA LUI NOE

6-14.,,Tu fă-ți o corabie din lemn de salcâm. În corabie să faci despărțituri și smolește-o cu smoală pe dinăuntru și pe din afară.’’
6-15.,,Corabia însă să o faci așa: lungimea corabiei să fie de trei sute de coți, lățimea ei de cincizeci de coți, iar înălțimea de treizeci de coți.’’
6-16.,,Să faci corabiei o fereastră, de un cot de la acoperiș iar ușa corabiei să o faci într-o parte a ei. De asemenea să faci într-însa trei rânduri de cămări: jos, la mijloc și sus.’’
Lungimea – L=300 coți, Lățimea – l=50 coți, Înălțimea – h=30 coți, 1 cot=0,523606794 m, π=3,141640787, φ=1,61803399, φ²=2,61803399.
Din calcule rezultă atunci:
L=300coți x 0,523606797m =157,0820394 m =50π
l=50 coti x 0,523606797 m=26,1803399 m=10ϕ²
H=30coți x 0,5236066797 m =15,70820394 m=5ϕ
Corabia are 3 etaje deci 30/3=10 coți
Etaj=10 coți x 0,523606797 m=5,23606797= 5/3 π
7-20.,,Cu cincisprezece coți s-au înălțat apele deasupra munților, cari au fost acoperiți.’’

Suprafața rezultată din lungimea corabiei este de 15.000 coți pătrați. Distanța între Pământ și Soare este de circa 150.000.000 km. Diferența dintre suprafața apei și vârful munților este o depărtare și ea simbolizează și o altă distanță, respectiv cea dintre Pământ suprafața apei și vârful munților.

Constatăm cu profundă surprindere că ni se relevă elemente de superinteligență în utilizarea numerelor.
Π și ϕ într-o perioadă în care noi credeam că nivelul cunoștințelor matematice și de altă natură era inexistent.

ISUS spunea:,,cine are ochi de văzut să vadă și cine are urechi de auzit să audă.’’ Este covârșitoare descoperirea făcută de noi într-o carte despre care ni se spune să nu cercetăm, din contră, cuvintele Domnului DUMNEZEU vin să infirme modul de abordare al unor instituții.

Parcă nici nu au auzit de mesajele transmise de DUMNEZEU lui Moise, că nu are voie să schimbe cuvintele, să modifice sau să adauge, și de Isus Hristos fiul Lui DUMNEZEU care le spune apostolilor că nici măcar o virgulă nu au voie să șteargă sau să adauge.

Din versetele:
6-19.,,Din tot ce trăiești, din orice făptură, să iei în corabie câte două din fiecare soi, ca să le ți vii cu tine: să fie de parte bărbătească și o parte femeiască.’’
6-20.,,Din păsări după soiul lor, din vite după soiul lor, și din toate târâtoarele de pe pământ după soiul lor, să vină la tine înlăuntru câte două din fiecare soi, ca să le ți cu viață.’’
6-21.,,Și tu, ia-ți din toate bucatele cari se mănâncă, și fă-ți merinde din ele, ca să-ți slujească de hrană ție și lor.’’

Putem înțelege că ni se relevă probleme de inginerie genetică pe care le vom dezvolta împreuna și cu alte versete pe aceeași temă într-un număr viitor.

Următoarele versete sunt de o însemnătate covârșitoare pentru umanitate, păcat că nimeni până acum nu s-a plecat asupra lor. Ni se vor releva teorii științifice privind ingineria genetică, matematica, fizica, biologia, astronomia care pun cu mai multa forță relevanța, superinteligența creatorului nostru, DUMNEZEU.

Lucruri pe care noi oamenii le-am descoperit după mii de ani ne-au fost spuse de la început de DUMNEZEU dar noi nu am ținut cont de ele, și câte adevăruri mai sunt în Biblie pe care noi nu vrem să le cunoaștem și să ținem seama de ele în desfășurarea și continuarea vieții pe pământ.

PRECESIA ECHINOCTIILOR – ADAM – NOE

PRECESIA ECHINOCȚIILOR
URMAȘII LUI ADAM PÂNĂ LA NOE

5-1.,,Iată acum cartea neamurilor lui Adam.’’Când a făcut DUMNEZEU pe Adam, l-a făcut după chipul lui DUMNEZEU.’’
5-2.,,Bărbat și femeie a făcut și i-a binecuvântase și le-a dat numele : Om, în ziua când i-au făcut.
5-3.,,Adam a trăit două sute treizeci de ani și atunci i s-a născut un fiu după asemănarea sa și după chipul său și i-a pus numele Set.’’
5-4.,,Zilele pe care le-a trăit Adam după nașterea lui Set, au fost de șapte sute de ani și a născut fii și fiice.
5-5.,,Iar de toate, zilele vieții lui Adam au fost de nouă sute trei zeci de ani apoi a murit,’’
5-6.,,Set a trăit două sute cinci ani și a născut pe Enos’’.
5-7.,,Dupa nașterea lui Enos, Set a mai trăit șapte sute șapte ani, și i s-au născut fii și fiice.’’
5-8.,,Iar de toate, zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani și apoi a murit.’’
5-9.,,Enos a trăit o sută nouăzeci de ani și s-a născut Cainan.’’
5-10.,,După nașterea lui Cainan, Enos a mai trăit șapte sute cincisprezece ani, și s-a născut fii și fiice.’’
5-11.,,Iar de toate, zilele lui Enos au fost de nouă sute cinci ani apoi a murit.’’
5-12.,,Cainan a trăit o sută șaptezeci de ani și atunci i s-a născut Maleleil.’’
5- 13.,,După nașterea lui Maleleil, Cainan a trăit șapte sute patruzeci de ani și s-a născut fii și fiice.’’
5- 14.,,Iar toate, zilele lui Cainan au fost de nouă sute zece ani și apoi a murit.’’
5- 15.,,Maleleil a trăit o sută șaizeci și cinci și atunci i s-a născut Iared.’’
5- 16.,,Dupa nașterea lui Iared, Maleleil a mai trăit șapte sute treizeci de ani; și i s-au născut fii și fiice.’’
5-17.,,Iar de toate zilele lui Maleleil au fost de opt sute nouăzeci și cinci de ani și apoi a murit.’’
5-18.,,Iared a trăit o sută șaizeci și doi de ani și i s-a născut Enoh.’’
5-19.,,După nașterea lui Enoch, Iared a mai trăit opt sute de ani și s-a născut fii și fiice.’’
5-20.,,Iar de toate zilele lui Iared au fost nouă sute șase zeci și doi de ani și apoi a murit.’’
5-21.,,Enoh a trăit o sută șaizeci și cinci de ani, și atunci i s-a născut Matusalem.’’
5-22.,,Și a umblat, Enoh înaintea lui DUMNEZEU, după nașterea lui Matusalem două sute de ani și s-au născut fii și fiice.’’
5-23.,,Iar toate zilele lui Enoch au fost trei sute șase zeci și cinci de ani.’’
5-24.,, Și a plăcut Enoch lui DUMNEZEU apoi nu s-a mai aflat, pentru că l-a luat DUMNEZEU.’’
5-25.,,Matusalem a trăit o sută optzeci și șapte de ani și atunci s-a născut pe Lameh.’’
5-26.,,După nașterea lui Lameh, Matusalem a mai trăit șapte sute optzeci și doi de ani si s-au născut fii și fiice.’’
5-27.,,Iar de toate, zilele lui Matusalem, pe care le-a trăit, au fost nouă sute șaizeci și nouă de ani și apoi a murit.’’
5-28.,,Lameh a trăit o sută optzeci și opt de ani și atunci s-a născut un fiu.’’
5-29.,,Și i-a pus numele Noe, zicând: Acesta ne va mângâia în lucrul nostru și în munca mâinilor noastre, la lucrarea pământului pe care l-a blestemat Domnul DUMNEZEU.’’
5-30.,,Și a mai trăit Lameh, după nașterea lui Noe, cinci sute șaizeci și cinci de ani și s-au născut fii și fiice.’’
5-31.,,Iar de toate zilele lui Lameh au fost de șapte sute cincizeci și trei de ani și apoi a murit.’’
5-32.,,Noe era de cinci sute de ani când i s-a născut trei feciori: Sem, Hamsi, Iafet.’’
Din versetele de mai sus prezentate rezultă următoarele observații:
De la Adam la Noe sunt 10 generații de unde rezultă că avem o bază de viață scrisă în codul 10.

Suma vârstelor trăite de cele 10 generații până la potop A=8201 de ani ținând cont de versetul 7.6.,,Noe însă când a venit asupra pământului potopul de apă, era de șase sute de ani.’’

Suma vârstelor trăite de cele 10 generații în total până se stinge Noe B=8551 de ani, ținând cont de versetul 9.28.”Și a mai trăit Noe după potop trei sute cincizeci de ani” și 9.29.,,Toate zilele lui Noe au fost de nouă sute cincizeci de ani; apoi a murit. ’’

Suma vârstelor la care l-i s-au născut primii feciori, care înseamnă urmașii, ca drept al primului născut, C=2162 de ani.

Având în vedere că Adam a fost primul om, iar vârstele fiind scrise în baza 10, iar Enoh al 5-lea a fost mutat la DUMNEZEU, putem aduna la suma totală 5×10=50 ani.

Acestea fiind datele din Biblie să urmărim acum considerațiile științifice privind precesia echinocțiilor, adică câți ani îi trebuie sistemului nostru solar pentru a ajunge în rotația lui în același punct de pe orbită.

Întregul univers este ținut în loc de vortexuri, printre care și vortexurile de energie centripetă cu câmpurile electromagnetice asociate lor. Aceste spirale de energie dau naștere la orbite naturale în Spațiu și Timp. Sateliții în jurul planetelor, planetele în jurul stelelor, sistemele solare în jurul centrelor altor vortexuri majore și tot așa la infinit.

Pământul orbitează în jurul Soarelui în decurs de 1 an, dar sistemul nostru solar este el însuși un ,,întreg’’ care orbitează în jurul centrului galactic în aproximativ 24000 -26000 de ani.

Acest centru galactic se află în constelația Pleiadelor la 400 de ani lumină de noi și reprezintă Soarele Central al Pleiadelor, Steaua Alcyone.
Constelația Pleiadelor este încercuită de o Centură Fotonică care constă din mai multe benzi fotonice, ca niște spire de toroid emanând din centrul galaxiei și sunt asociate cu spiralele Căii Lactee.

Centura Fotonică este o imensă regiune din spațiu, care radiază o intensă radiație electromagnetică, atât în spectrul vizibil cât și în cel al luminii invizibile de înaltă frecvență, chiar incluzând spectrul razelor X.

Constelația Pleiadelor este compusă din variate sisteme solare. Soarele Central al Constelației este numit Alcyone, și sistemele sale solare sunt: Merope, Atlas, Maya, Electra, Celaeno, Taygeta și al nostru numit ORS. Sistemul nostru solar este cel mai îndepărtat și se rotește în jurul lui Alcyone între 25500-26000 de ani, în cultura Maya acest timp este apreciat chiar la 25920 de ani.

În gheața Groenlandei s-au descoperit straturi de iridium provenind din centrul galaxiei, rezultat al ploilor galactice care au perioade de 13000 de ani. Totodată în decursul a circa 26000 de ani pământul primește două valori de energie dinspre centrul galactic, care provoacă o serie de catastrofe naturale.

Având în vedere aceste considerații științifice să analizăm datele matematice rezultate din Biblie.
Dacă adunăm sumele B=8551 de ani cu C=2162 de ani obținem suma D=10713 ani care se apropie de 10800 de ani din cultura Maya, iar C=2162 de ani se apropie de 2160 de ani, după cum sunt prezentate în desenul anterior.
Dacă însumăm:10713×2+2162×2=25750 de ani, adică perioada în ani a precesiei echinocțiilor, rezultând totodată și ciclul Maya de =25750:5=5150 de ani față de 5125 de ani.

Parcurgerea norului fotonic, cu consecințe deosebit de favorabile planetei Pământ în aproximativ 2162 de ani în Biblie și 2160 în cultura Maya, și încadrarea în perioada de precesie a echinocțiilor, calculată cu tehnologia actuală între 25.500 și 26.000 de ani nu constituie o coincidență a datelor biblice cu știința actuală.

Cuvintele lui DUMNEZEU prezentate sub formă de parabole în Biblie, decodate, arată adevăruri științifice de foarte mare însemnătate și atenționare pentru oameni.

Suntem atenționați cu mii de ani înainte ce urmează să se producă în univers, respectiv pe pământ. Nu am știut și nu am vrut să înțelegem că DUMNEZEU ne-a avertizat de la realizarea creației sale, mersul vieții omului pe pământ. Ne-a dat Pământul să-l stăpânim, la facerea omului, în sensul de cunoaștere a fenomenelor ce conduc mișcarea și viața, nu să ne înmulțim ca să facem ,,umbră pământului.’’

Desigur vă lăsăm pe Dumneavoastră să faceți o analiză mai detaliată a tuturor consecințelor acestei decodări, având în vedere timpul și spațiul restrâns avut la dispoziție.

O altă abordare mai simplă de determinare a perioadei de precesie a echinocțiilor poate fi aceea a ipotezei perfect plauzibilă și acceptată de știință că s-ar putea asimila, la scara mărimii universului, elipsa pe care se mișcă sistemul solar cu un cerc.

În această ipoteză avem două situații: prima când suma A=8201 de ani (la potop) înmulțită cu II ne conduce la: 8201×3,1416=25765 de ani, precesia echinocțiilor, acceptată de știința actuală.

A doua, dacă ținem seama că lucrăm în baza 10 și Enoh al cincilea după Adam a fost mutat la DUMNEZEU, deci ar trebui să adunăm 50 de ani, adică 8201+50=8251 de ani vârsta la potop, înmulțită cu 8251×3,1416=25921 de ani identică cu cea stabilită de cultura Maya de 25920 de ani.
Și dacă tot suntem la capitolul coincidențe, atenție, s-a luat în calcul valoarea lui π antic, dar se pot folosi și valorile lui Arhimede pentru π sau π cele rezultate din piramida lui Keops.

COLAPSUL FUNCŢIEI DE UNDĂ

COLAPSUL FUNCŢIEI DE UNDĂ

Să încercăm împreună, cunoscând acum legile care guvernează fizica cuantică, să facem un studiu de caz, o aplicație practică, pe una dintre ultimele credințe spirituale ale umanității, CREȘTINISMUL, după care putem generaliza la toate credințele spirituale ale mapamondului, care au fost și care ar fi tendințele apariției de noi credințe spirituale.

La început a făcut DUMNEZEU cerul și pământul, adică tot ce era aparent, atât cât putem vedea cu ochiul, era doar un fundal pentru aici si acum. Universul îl putem înțelege doar ca o rețea dinamică, interconectată, lucrurile aflate odată în contact, rămân așa în spațiu și timp.

Practic, un observator al timpului relatat de Moise, a apărut în univers, care a condus mai târziu la eroarea fundamentală că pământul este centru universului. A făcut cerul și pământul, este un proiect de viitor, o descriere abstractă, prin care se dorește marcarea intenției.

Astăzi noi știm că există 10 la puterea 500 de universuri, dar cel la care se face referință în Geneză a apărut în urmă cu circa 15 miliarde de ani. Intenția de a se materializa dorința a apărut de când DUMNEZEU a spus primele cuvinte: să fie lumină, din care a fost creată materia.

Versetul al doilea este cheia universurilor multiple și a existenței apariției acestora. Duhul LUI DUMNEZEU se purta în întuneric, pe deasupra adâncului.

Înainte de a fi începutul creației exista DUHUL LUI DUMNEZEU, relatare pe care o găsim explicitată de Isus Cristos în Noul Testament, în discuția avută cu femeia din Samaria căreia îi spune că DUMNEZEU nu este nici născut, nici făcut, este DUH. Și nu poți ajunge la EL decât prin rugăciune, că nu are formă vizibilă omului.

Tot Isus Cristos este cel care pentru prima dată în istoria umanității vorbește de multitudinea universurilor în rugăciunea TATĂL NOSTRU, care începe cu cuvintele TATĂL NOSTRU CARE EȘTI ÎN CERURI, după care le localizează punctual, legând un cer de Pământ, adică universul în care se află Pământul, respectiv omul.

Știm din Fizica Cuantică că există o mare fundamentală de energie, CPZ, că întreaga energie din univers este interconectată prin unde care sunt răspândite peste tot și pot să se desfășoare la nesfârșit, legând o parte a universului cu oricare parte a lui, ba chiar între universuri. CPZ este depozitarul tuturor câmpurilor, tuturor stărilor energetice și al tuturor particulelor virtuale, fiind câmp de câmpuri.

Cuvântul ”DUH”, astăzi, prin fizica cuantică, reprezintă sinonimul pentru energie în accepțiunea câmpului care am arătat că este un câmp de câmpuri energetice, care cuprinde toate tipurile de energie descoperite de noi până în prezent, cât și cele care vor mai fii descoperite pe măsură ce tehnologia ne va permite identificarea lor.

O lege a fizicii cuantice afirmă că un eveniment există în toate stările posibile, până când în actul observării sau al măsurării el este explicitat într-o stare unică. Procesul este definit tehnic drept ”colapsul” care funcției de undă. Funcția de undă însemnând de fapt starea tuturor posibilităților.

Din energia avută la dispoziție, să fie lumină începe să se construiască treptat, într-un proces perfect, de la simplu la complex, universul în care, ca și observatori, trăim.

Observăm cum DUMNEZEU îi cere Pământului, versetul 1.11, să dea din sine verdeață: iarbă, cu sămânță într-însa, după felul și asemănarea ei, și pomi roditori care să dea rod cu sămânță în sine, după fel, pe pământ.

Colapsul funcției de undă se produce la intervenția observatorului și vedem cum pământul dă naștere la specii întregi de iarbă și pomi roditori, cu sămânță. Oare se face referire la sămânță din întâmplare ? Să fie oare o referință la cum se înmulțesc plantele și pomii ?

Așa ar părea la prima lectură, substratul este însă cu totul și cu totul de altă natură. Adevărul trebuie căutat dincolo de aparența cuvântului, în sensul explicitării prin fizica cuantică.

În acest caz este vorba, de fapt, de recentele descoperiri din biologia cuantică, care ne arată că fiecare ”sămânță” poartă cu sine, este de fapt înconjurată de câmpul electric al produsului speciei ajuns la maturitate. Adică sămânța poartă programul electric, în secvențe fractalice și holografice ale speciei.

În versetul 1.20….. a zis DUMNEZEU și în 1.21.. fiind ”colapsată funcția” au apărut în apă tot felul de specii care se prăsesc în apă, și toate păsările înaripate, după felul lor, să se înmulțească pe pământ.

Observăm că după ce există pe pământ apa și verdeața, ”DUMNEZEU” a făcut un univers scăldat de lumină prin facerea celor doi luminatori, cel mai mare, pentru zi, și cel mai mic pentru noapte și stelele. La prima citire ar părea ceva lipsit de coeziune dar există o explicație matematică.

În plus lumina Soarelui asigură procesele de dezvoltare a plantelor și animalelor. În primele ”momente” pe Pământ nu puteau trăi decât plantele și animalele marine, până când s-a format atmosfera și stratul de ozon care poate proteja viața pe Pământ, din oxigenul emis de plante.

Analizând modul de prezentare a ”Facerii lumii” prin prisma profetului Moise observăm cum ”gândul” hotărât, cu credința că așa se întâmplă, exprimat prin cuvânt ”Apoi a zis DUMNEZEU”: – ”Să fie lumină”; – ”Să fie o tărie prin mijlocul apelor și să despartă ape de ape”; – ”Să se adune apele”.

Certitudinea că așa se întâmplă, cum ”a zis”, DUMNEZEU este marcată grafic prin scrierea cu literă mare a primului cuvânt: – să fie…; – să se adune…; – să dea…; – să fie…; – să mișune…; – prăsiți-vă…; – să scoată…; – să facem…; – fiți rodnici…; – iată, vă dau….
Observăm că tot ce ”a zis” DUMNEZEU sună ca niște comenzi imperative, care se execută, nu se discută, nu roagă nu cere nu acceptă refuz sau comentarii.
Analizând relatarea lui Moise despre facerea lumii, suntem tentați să credem că ne aflăm într-un univers extrem de determinist, în care tot ce trebuie să se întâmple s-a petrecut deja.

Proorocii timpurilor, oamenii cu premoniții se conectau la informații care erau, la un anumit nivel, deja disponibile. Toate lucrurile din viitor există deja la un anumit nivel de bază, în lumea potențialului pur și că, văzând în viitor sau în trecut, noi ajutăm la conturarea lui în ființă, exact așa cum facem cu o entitate cuantică din prezent odată cu actul observării. Un transfer de informații prin intermediul undelor subatomice nu există în timp ori spațiu, dar ele se răspândesc cumva și sunt atotprezente.

Trecutul și prezentul sunt pierdute într-un vast ”aici și acum”, astfel încât creierul poate prelua semnale și imagini din trecut sau din viitor. Viitorul nostru există deja într-un fel de stare nebuloasă, pe care noi putem începe să o actualizăm în prezent. Știm că toate particulele subatomice există într-o stare a tuturor posibilităților cu excepția cazului în care sunt observate, inclusiv dacă s-au petrecut deja.

Cunoaștem că undele ”scalare”, nu sunt de natură electromagnetică și nu au direcție sau mișcare de rotație. Aceste unde scalare pot călători mai repede decât vitza luminii, sunt cele care codifică informațiile despre spațiu și timp în ”stenograme” cuantice atemporale și aspațiale cu tipare de interferență. Acel nivel de bază al CPZ, mama tuturor câmpurilor, furnizează ultima copie holografică a lumii, pentru întregul timp, trecut și viitor. La acest nivel de bază ne conectăm noi atunci când vedem în trecut sau viitor.

Observăm din versetele în care se fac referințe privind apariția diverselor lucruri că atât în fomulare cât și în răspuns cerințele cât și rezultatele sunt formulate la modul general, nu particular. De exemplu versetul 1.11. Apoi a zis DUMNEZEU: ”Să dea pământul din sine verdeață: iarbă, cu sămânță într-însa, după felul și asemănarea ei, și pomi roditori, care să dea rod cu sămânță în sine, după fel pe pământ!” Și a fost așa.

Rezultă, din punctul de vedere al lui Moise, că toate lucrurile din viitor există deja, la un anumit nivel de bază, în lumea potențialului pur și că văzând în viitor sau în trecut, noi ajutăm la conturarea lui și la aducerea lui în existență (ființă). Acesta este și sensul că Moise insistă, în privința conturării în ființă a lucrurilor când ne spune în versetul 2.19: Și Domnul DUMNEZEU, care făcuse din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului, la aduse la Adam, ca să vadă cum le va numi, așa că toate ființele vii să se numească precum le va numi Adam.

Atenție Adam face nominalizările numai la animalele și păsările ce se aflau în Raiul din deșert din Eden, după ce el însuși fusese făcut din ”țărână” (pământ) și i se suflase suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie. Să nu uităm însă că omul fusese făcut bărbat și femeie încă din ziua a 6-a vezi versetele 1.26 și 1.27 după chipul și asemănarea lui DUMNEZEU.

De altfel încă din versetul 1.11 odată cu începerea creației se pune accentul pe viața și ciclicitatea ei exprimată sub diferite forme, în 1.11 ”Să dea pământul din sine verdeață: iarbă cu sămânță… și pomi roditori care să dea rod cu sămânță în sine; în versetul 1.20 ”să mișune apele de vietăți, ființe cu viață în ele și păsări să zboare pe pământ”; în versetul 1.24 ”să scoată pământul ființe vii” iar în versetul 1.26 ”să facem om după chipul și asemănarea noastră ca să stăpânească peștii mării, păsările cerului, animalele, toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot pământul”. Și evident respectarea ciclicității vieții prin îndemnul ”Fiți rodnici și vă înmulțiți…”.

Omul, creația supremă, fiind singurul care are conștiință prin gândurile sale poate modifica câmpul cuantic, deci asemenea ”lui DUMNEZEU” bine înțeles păstrând proporțiile, poate fi creativ adică asemănător. Atributul ”după chipul” relevă calitatea de ciclicitate a vieții omului, de fapt a veșniciei sufletului omului, care nu dispare odată cu moartea trupului.

Cercetările de laborator, așa cum am arătat anterior au scos în evidență chiar și o influențare din partea puilor de găină și a puilor de iepure, a câmpului cuantic al unui generator de tipul REG. În fizica cuantică nu știm niciodată, în același timp, totul despre o entitate cuantică cum ar fi un electron. Exemplul clasic este poziția și viteza; dacă descoperim informații despre un aspect – unde se află, de exemplu – nu putem determina și încotro ori cu ce viteză se îndreaptă.

Acest lucru ne sugerează să interpretăm că dezordinea sau manifestarea aleatorie este o trăsătură de bază a naturii, de unde rezultă cu certitudine că la nivel subatomic, nu există mecanism cauzal în univers. Deci așa zisele procese aleatorii binare ar putea fi prezise, chiar influențate. Ceea ce pare să pună capăt manifestării aleatorii este un observator viu.

Una din legile fundamentale ale fizicii cuantice afirmă că un eveniment în lumea subatomică există în toate stările posibile, până când în actul observării sau al măsurării îl stabilește într-o stare unică. Efectul observatorului sugerează că realitatea apare din energia primordială a LUI DUMNEZEU doar odată cu implicarea CONȘTIINȚEI VII. Concluzia logică care se desprinde și este explicitată chiar de Moise în cap.2 din Facerea, este că lumea fizică ar exista în starea ei concretă numai dacă noi suntem implicați în ea, adică nimic nu ar exista independent de percepția noastră.

Rezultă că, conștiințele vii au anumite proprietăți asemănătoare câmpului cuantic, permițându-le să-și extindă în lume. Putem să tragem concluzia că, în actul participării noastre ca observator în lumea cuantică, putem fi un factor de influență, un creator capabil să stabilească și direcția în care se va îndrepta observatul. Nominalizarea animalelor de către Adam în versetul 2.20 reflectă teoria conform căreia două particule subatomice, aflate odată în imediata apropiere, par să comunice, instantaneu, la orice distanță.

Pe de altă parte studiile întreprinse au dovedit cum conștiința umană poate să influențeze anumite sisteme probabilistice, în esență mintea poate influența materia. S-a dovedit capabilitatea oamenilor să influențeze generarea aleatorie de evenimente, cu ajutorul aparatelor REG, printr-un simplu act de voință. La Universitatea Princeton, Brenda Dunne și Robert John au obținut dovada influențării mașinilor în sensul intenției operatorilor. Acest lucru era adevărat, indiferent de tipul de aparat folosit.

A fost astfel infirmat postulatul lui Descartes că mintea era izolată și distinctă față de trup, făcându-se o distinție clară între minte-spirit și materie.
Dacă realitatea rezultă dintr-o anumită interacțiune elaborată a conștiinței cu mediul, atunci conștiința, ca și particulele subatomice ale materiei, ar putea să se bazeze pe un sistem de probabilități.

În fizica cuantică entitățile subatomice pot să se comporte fie ca particule (obiecte cuantice, cu localizare bine stabilită în spațiu) fie ca unde (zone de influență difuze ori fără graniță, care pot curge prin sau pot interfera cu alte unde). Se naște întrebarea atunci dacă nu cumva conștiința are o dualitate similară.

Fiecare conștiință individuală are propria sa ”delimitare”, însă este capabilă să se comporte și ca ”undă”, stare în care poate trece peste orice barieră sau distanță, pentru a schimba informații și a interacționa cu lumea fizică. În anumite momente, conștiința subatomică intră în rezonanță – ar avea aceeași frecvență cu o anumită materie subatomică.

Mintea inconștientă are capacitatea de comunicare cu lumea fizică, ”subtangibilă” – lumea cuantică a tuturor posibilităților. Această ”legătură” a minții neformate și a materiei se transformă ea însăși în ceva tangibil, în lumea fizică. Acest model este perfect explicabil dacă include energia lui DUMNEZEU (CPZ) și biologia cuantică.

Atât mintea inconștientă, o lume anterioară gândirii și intenției conștiente, cât și componenta inconștientă a materiei energia LUI DUMNEZEU (CPZ) există într-o stare probabilistică a tuturor posibilităților. Mintea subconștientă este un substrat preconceptual din care apar conceptele, iar energia LUI DUMNEZEU (CPZ) este un substrat probabilistic, al lumii fizice.

Este vorba de minte și de materie la nivelul cel mai de bază. În această dimensiune subtangibilă, posibil de origine comună, ar avea rost să existe o probabilitate mai mare a interacțiunii cuantice. Atunci când pătrundem destul de adânc în lumea cuantică, s-ar putea să nu mai existe deosebire între mental și fizic. Ar putea să existe doar conceptul. S-ar putea să fie doar conștiința care încearcă să dea sens unui potop de informații.

S-ar putea să fie doar una, energia LUI DUMNEZEU (CPZ) și capacitatea materiei de a se organiza în mod coerent.

Conștiința rezultă din superradianță, o cascadă a undelor de coerență subatomică – atunci când particulele cuantice individuale cum ar fi fotonii, își pierd individualitatea și încep să acționeze ca o singură unitate. Din moment ce fiecare mișcare a fiecărei particule, din cadrul fiecărui proces biologic, este oglindită în energia LUI DUMNEZEU (CPZ) coerența noastră se extinde în afară, în lumea exterioară.

Coerența conștiinței reprezintă cea mai măreață formă de ordine cunoscută în natură și studiile întreprinse sugerează că această ”ordine” ar putea să dea formă și să creeze ordine în lume. Atunci când dorim ceva sau intenționăm ceva, un act care cere o foarte mare unitate de gândire, coerența noastră ar putea să fie, într-un anumit sens, contagioasă.

La nivelul cel mai profund studiile sugerează că realitatea este creată de fiecare dintre noi, numai prin atenția noastră. La cel mai jos nivel al minții și al materiei, fiecare din noi creează lumea. Noi avem capacitatea de a ne extinde propria coerență asupra mediului înconjurător.

Prin simplul act de a dori, noi am putea să creăm ordine, ceea ce reprezintă o putere aproape de neimaginat. Cel puțin la nivel subatomic, există ceva care poate fi numit influența minții asupra materiei.

Esența însăși a creativității umane este, capacitatea sa de a crea, de a organiza chiar și de a vindeca.

POMUL VIEȚII

POMUL VIEȚII

Antiteza viață – moarte este simbolizată prin cei doi pomi, pomul vieții și pomul cunoașterii binelui și răului. O dată ce cunoști binele și răul devii conștient de opusul vieții, adică moartea.
Desigur nu este cazul lui DUMNEZEU care este veșnic fiind Duh.

DUMNEZEU nu s-a supărat că omul a mâncat fructul ce dă „știință„ și va deosebi binele de rău, deoarece omul trebuie să cunoască drumul pe care-l alege să meargă în viață, e liberul arbitru al omului nu al Domnului.

Cunoașterea binelui și răului este la nivelul capacităților de percepție și judecată ale omului, nu se poate ridica la nivelul lui DUMNEZEU, deci nu se poate pune problema egalității de judecată și cunoaștere a binelui și a răului între creator, DUMNEZEU și creația sa „omul„. Ar fi descalificat pentru cel ce gândește că este vorba de același nivel de cunoaștere între creator și om.

Nici ateii și evoluționiștii nu s-au putut gândi să pună semnul egalității între materie și spirit, considerau că materia conduce spiritul. Cunoașterea omului i-a fost insuflată cu Duh la facerea lui, omul fiind dotat cu gândire spre deosebire de toate animalele, păsările, etc..

Proba viabilității cunoașterii, a gândirii umane, a fost dată și luată cu brio la numirea tuturor ființelor vii create de DUMNEZEU.
Simbolistica raiului, unde se muncește, se gândește, se păzește, și a celor 2 pomi trebuie căutată în mesajul pe care probabil unii dintre noi nu l-am înțeles nici până acum și se mulțumesc cu niște metafore, nu cu niște direcții de urmat pentru a ne ridica continuu nivelul spiritual, menirea omului pe pământ.

Astăzi, când am aflat că ADN-ul este cheia vieții, de el depinzând capacitățile fizice și intelectuale ale omului, ar trebui să înțelegem mai bine însemnătatea cuvintelor lui DUMNEZEU, unicitatea unei superinteligente ce nu poate fi nici pe departe egalată de om.

Prin prisma cunoștințelor oferite de dezvoltarea științei și tehnicii actuale putem să înțelegem la adevărata valoare inestimabilă capacitatea creatoare a lui DUMNEZEU.
Este de preferat când nu știm ceva, să recunoaștem că nu știm, timpul ne va oferi răspunsul corect, decât să luăm în deșert cuvintele și învățăturile (poruncile) lui DUMNEZEU.

Putem spune, fără frică, că după atâția mii de ani de când au fost spuse și scrise cuvintele lui DUMNEZEU, acestea sunt de o tot mai covârșitoare actualitate, păcat că nu suntem dispuși să le analizăm și să le aplicăm.

Adevărurile învățăturii lui DUMNEZEU au aplicabilitate universală, indiferent de locul în care te afli, depinde însă numai de fiecare dintre noi să le recunoaștem și să le aplicăm.

În unul dintre numerele viitoare vom analiza legătura între Biblie și Piramida lui Keops pornind de la ideea că Biblia reprezintă partea spirituală a creației, iar piramida reprezentarea materială a superinteligenței lui DUMNEZEU.

Se poate întâmpla că au fost create cu scopul dublului control, spiritual și material, dacă se pierde una din ele să rămână cealaltă, sau să se poată controla veridicitatea cuvintelor lui DUMNEZEU în sensul nemodificării lor de către oameni în decursul timpului.

ZIUA A ȘAPTEA

ZIUA A ȘAPTEA

Biblia ne avertizează asupra cuvintelor sale încifrate, când ni se spune clar:,,Iar tu Daniele ține ascunse cuvintele și pecetluiește cartea până la sfârșitul lumii” (Daniel-12.4)

Cu siguranța în Biblie sunt multe coduri pe care nu le-am descifrat încă, dar numai așa se explică înțelepciunea lui DUMNEZEU care ni se relevă numai după ce s-a atins un anumit grad de civilizație și progres spiritual.

,,Crede și nu cerceta.’’O expresie utilizată cu scopul de a ține oamenii în necunoaștere și ignoranță este totalmente contra cuvântului, lui DUMNEZEU care ne spune: Ieremia 29.13.,,Si Mă veți căuta și Mă veți găsi dacă Mă veți cauta cu toata inima voastră.’’ 29-14-,,Și voi fi găsit de voi, zice DOMNUL, și vă voi întoarce din robie și vă voi strânge din toate popoarele și din toate lucrurile, de pe unde v-am izgonit, zice DOMNUL, și vă voi întoarce din locul de unde v-am dus.’’

Eterna actualitate a învățăturii Domnului este unica noutate și ca orice înnoire, nu înseamnă altceva decât renaștere prin adevărul cel vechi și pururea nou pentru că el este durabil ca eternitatea însăși.

În ziua a 7-a, 2-3,,Și a binecuvântat DUMNEZEU ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că într-însa, S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut și le-a pus în rânduială.’’

Un verset care se adresează necesității evaluării lucrărilor făcute, un timp de rememorare a faptelor noastre bune și rele, spre întărirea celor bune și eliminarea celor mai puțin bune.

Apare deci ca imperioasă necesitatea autoevaluării pentru ridicarea gradului de cultura și spiritualitate dar și odihnă, meditația.
2-5.,,Pe câmp nu se afla niciun copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că DOMNUL DUMNEZEU nu trimisese încă ploaie pe pământ și nu era nimeni ca să lucreze pământul.’’
2-6.,,Ci numai abur ieșea din pământ și umezea toată fața pământului.’’

Cheia codului acestor două versete trebuie căutată în cuvântul,,ploaie’’ despre care astăzi știm cum contribuie la viața pământului. După cum bine se știe ploaia este însoțită de fulgere. Fulgerul străbate aerul și provoacă în jurul lui creșteri mari de temperatură, care determină la rândul ei combinarea moleculelor de azot și oxigen din aer, formând bioxidul de azot. Aerul se răcește repede însă, bioxidul de azot în combinație cu apa, formează acidul azotic care produce o ploaie acidă. Când acidul azotic ajunge în sol se transformă în nitrați care ajută la fertilizarea pământului, ceea ce face posibilă viața pe uscat.

Fiecare fulger produce imense cantități de bioxid de azot, furnizând pământului 10% din oxidul de azot pe care viața-l consumă numai în proporție de 50%. Restul este sintetizat în sol de către bacterii, care pot utiliza azotul sub alte forme.

Pe de altă parte referitor la apa, știm că, fiind transparentă permite fotosinteza până la o adâncime de 50 m, iar propagarea sunetului fiind de 4 ori mai mare decât în aer se realizează în ea o mai bună comunicare și orientare prin simțuri. Radiațiile letale, de exemplu radiațiile ultraviolete pot pătrunde prin apă numai 4 milimetri, deci viața se poate dezvolta în oceane, înainte de apariția atmosferei și a stratului de ozon care să protejeze și să întrețină viața pe uscat. Oxigenul produs de algele din apă a format ecranul de ozon inițial.

Apoi viața a putut să iasă din adăpostul protejat al apei și să populeze pământul.
2-7.,,Atunci luând Domnul DUMNEZEU țărâna din pământ, a făcut pe om, și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie.”

În ziua a șasea DUMNEZEU făcuse omul după chipul și asemănarea lui,,a făcut bărbat și femeie. I-a binecuvântat zicând:,,Fiți rodnici și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți și domniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul.’’

Nu este nicio contradicție, se specifică în ziua a șaptea natura compoziției chimice a trupului lui Adam, la modul cel mai simplu posibil, ca fiind compus din elementele chimice care se găsesc pe pământ. Desigur poate unii dintre noi ne-am fi așteptat să ne prezinte elementele chimice ale tabelului lui Mendeleev.

Esențialul ne-a fost transmis nouă,doar nouă, ne-au trebuit mii de ani ca să deslușim tainele acestui adevăr și să stabilim principiile tabelului periodic al elementelor chimice, care se găsesc în, și pe pământ și în spațiul universului din care facem parte.

Suflarea de viață este suflarea duhului Dumnezeiesc, sufletul omului, prin care omul este chipul lui DUMNEZEU însuși și prin care, această privilegiată făptură, poate ajunge la asemănare cu DUMNEZEU.

Omul care primește duhul lui DUMNEZEU devine ființa vie, adică este capabil de a crea, bineînțeles la nivelul lui limitat de inteligență și viață, asemenea Creatorului său, DUMNEZEU.

Putem concluziona că, chipul lui DUMNEZEU însuși este conștiința omului iar, asemănarea cu DUMNEZEU care este scopul vieții omenești ca și rezultatul contrar, atârnă de măsura, în care glasul ceresc al conștiinței este ascultat sau nu, în conducerea vieții.

Acest lucru ne conduce indubitabil la premiza că în noi nu a fost așezată nicio maimuță, nici un om de Neanderthal, nici un om chiar din paleolitic, ci mai degrabă un om din epoca relativ recentă ales de DUMNEZEU, așa cum au fost aleși ulterior toți ceilalți: Enoh, Noe, Avram și Moise.

Putem spune pe drept cuvânt că nu există nicio diferență între omul apărut în timpul primei creații a lumii și cel care se naște progresiv, pe măsura desăvârșirii întregului uman; amândoi poartă deopotrivă chip dumnezeiesc.

Facerea ne învață că în această creație DUMNEZEU a declanșat o evoluție, în timp,de la simplu la complex, de la inferior la superior.

Deci DUMNEZEU a făcut lumea ca aceasta să evolueze, să urce mai sus treaptă cu treaptă în viață, creația Sa specială,,omul’’ desăvârșind-se asemănător lui DUMNEZEU.

Omul spre deosebire de animale are capacitatea, unică speciei sale de gândire, altfel prin anatomia sa este un animal, ca și celelalte, foarte puțin separabil de antropoide.

Omul viu, cu harul duhului dumnezeiesc, să-i spunem generic Adam, pentru a nu ieși din context, are darul de a gândi, echivalentul expresiei apariției vieții, deci esența omului este gândirea.

Pentru a pune în evidență noul om, Adam, căruia i s-a insuflat duhul Lui DUMNEZEU, să observăm că în ziua a șasea omul a fost făcut prin cuvânt iar ziua a șaptea Adam a fost creat, modelat din țărână de DUMNEZEU. Apare o diferențiere clară, pe lângă cea etimologică între a spune să se facă și a crea ceva.

Urmărind antropogeneza în esența ei realizăm că suflarea de viață reprezintă de fapt o chestiune de creier mai bun. Scopul vieții omului pe pământ este să evolueze, către o conștiință supremă. Așa se explică firul logic al Facerii, în care ni se arată clar că DUMNEZEU a realizat creația sa pornind de la simplu la complex, încât să evolueze, adică să se desăvârșească.

Omul are chipul lui DUMNEZEU, lucru care nu poate fi schimbat ca fiind dat, însă în ceea ce privește asemănarea, aceasta apare ca potență, însă realizarea, ei în fapt depinde de fiecare în parte, pare a fi o hotărâre personală.

DUMNEZEU oferă șansa, dar nu te obligă să-i urmezi calea. Ne aflăm în fața liberului arbitru, cea de a realiza asemănarea cu DUMNEZEU pornind de la suflarea Divină, sau de a dezvolta pornirile animalice fiind chiar capabil să le depășească pe ale acestora în bestialitate.

Oamenii ar trebui învățați încă din copilărie că realizarea lor, depinde în primul rând de ei,de ceea ce își doresc ei sa ajungă și să fie, având în vedere că omul este statuia care se sculptează singură.

2-8.,,Apoi, Domnul DUMNEZEU a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l zidise.’’

2-9.,,Și a făcut Domnul DUMNEZEU să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuți la vedere și cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieții și pomul cunoașterii binelui și răului.”

2-15.,,Și a luat Domnul DUMNEZEU pe omul pe care-l făcuse și l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze și s-o păzească.’’

2-16,,.A dat apoi Domnul DUMNEZEU lui Adam poruncă și a zis:,,Din toți pomii din rai poți să mănânci.’’

2-17.,,Iar din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!’’

Din analiza acestor versete se desprinde de la versetul 2-8. A sădit rai în Eden că raiul se afla pe planeta Pământ, și că DUMNEZEU a dat omului creat de El numai veșnicia sufletului nu și a trupului. Dacă omul ar fi avut veșnicia trupului nu s-ar mai face referire la,, pomul vieții”.

Mergând pe traseul logicii impus de referirea,,pomului vieții’ ’când omul nu are asigurată viața veșnică ajungem la pomul cunoașterii binelui și răului, care-l atenționează pe primul om ca există posibilitatea de a muri înaintea timpului stabilit de DUMNEZEU.

Este foarte important de înțeles că DUMNEZEU a creat omul ca în decursul vieții să evolueze să se ridice prin muncă:,,și l-a pus în raiul cel din Eden ca să-l lucreze și să-l păzească.’’

Primul om creat de DUMNEZEU a avut capacități intelectuale și spirituale pe baza cărora a fost capabil să clasifice și să numească toata creația dumnezeiască. Nu se pune problema că Adam era un om lipsit de cunoaștere, și deci procesul de cunoaștere este interzis omului, proba aceasta fiind trecută cu succes.

Cunoașterea binelui și răului la care se face referire în 2.17. ține de obținerea liberului arbitru care este un atribut al omului, care se obține prin suferință, deci se poate modifica durata,,vieții’’conducând inerent la moartea prematură a omului neavând veșnicia timpului, ci doar a sufletului pe care l-a primit de la DUMNEZEU.

Rezultă cât se poate de clar că omul viu este în atenția Dumnezeirii nu omul mort. După cum se va vedea în continuare toate poruncile lui DUMNEZEU pentru oameni au scopul și menirea asigurării unui timp cât mai îndelungat de viață în deplină sănătate.

Porunca este relativă, condiționată de un timp pe care numai DUMNEZEU îl cunoaște. De altfel se vede din versetele următoare că nu se moare din mâncatul fructului respectiv. Încălcarea poruncii are repercusiuni atât de ordin moral, spiritual, cât și fizice.

Din marea sa dragoste față de om, DUMNEZEU nu ar fi plasat în mijlocul raiului un element distrugător al creației sale. Putem intui însă că roadele acestui pom consumate înaintea timpului hotărât de DUMNEZEU pentru cunoaștere de către Adam, pot aduce necazuri dar nici decum moarte.

Să nu consumi fără să primești încuviințarea de la Dumnezeu aceasta este mesajul central al interdicției, de a nu consuma fructul pomului respectiv.

După ce Dumnezeu l-a pus pe Adam să dea nume, creației sale și nu a găsit nici un ajutor pentru considerentul că 2-18.,,Și a zis Domnul DUMNEZEU,,Nu e bine să fie omul singur; să-i facem un ajutor potrivit pentru el,, A luat o coastă din Adam și a făcut femeia.”

Desigur, poate apare întrebarea de ce DUMNEZEU a făcut întâi bărbatul și din acesta a făcut femeia, cea care urmează să fie mama tuturor celor vii, și nu a făcut-o de la început cum l-a făcut pe Adam.

Astăzi datorita progreselor tehnologice și științifice aflăm răspunsul și la această parabolă și anume faptul că femeia poate să dea viață cu și fără ajutorul bărbatului. Acesta este mesajul facerii bărbatului pentru a se evidenția de DUMNEZEU scopul creației sale. Facerea femeii din bărbat este o realizare pe care creația-omul nu o poate imita niciodată pe a creatorului.

De la început se arată că niciodată omul nu-l va putea egala pe DUMNEZEU.
Pe de altă parte în cazul înmulțirii sexuale, descendenții prezintă o foarte mare variabilitate genotipicăneputândniciodatărezulta nici măcar doi indivizi absolut identici.

Necesitatea variabilității infinite a indivizilor care să asigure adaptarea și evoluția continuă a lor a fost motivul, pentru care DUMNEZEU a ales înmulțirea sexuală și nu prin clonare.

Prin clonare se obțin indivizi cu un sex stabilit anterior. Dacă se ia nucleul de la o celulă a unui mascul, nou-născutul va fi de sex masculin. De remarcat că hominizii aveau 48 de cromozomi, în timp ce noi care provenim din Homo-Sapiens avem 46 de cromozomi.

În grădina raiului a fost pusă în mijloc viața-expresie a împărăției lui DUMNEZEU și a sensului creației în dublă ipostază:
1. Pomul vieții – (viața însăși)
2. a. Pomul cunoașterii – (binelui și răului) – (conștiința)
sau
2. b. Pomul cunoașterii vieții – o luptă între bine și răudin care se poate și muri.

Evoluția, elementul central care guvernează creația Lui DUMNEZEU se manifestă foarte clar însăși în evoluția lui Adam și femeia sa care nu de la început, ci de la o anumita vârstă sunt capabili să continue scopul creației lor, de înmulțire sexuală.

 

ZIUA A ȘASEA SPRE ZIUA A ȘAPTEA

ZIUA A ȘASEA SPRE ZIUA A ȘAPTEA

,,Distincția dintre prezent, trecut și viitor este doar o iluzie, oricât ar fi de persistentă.’’ Albert Einstein 1955

Ajunși la ziua a-7a, încep frământările omenirii sub imboldul celor mai chinuitoare întrebări. A venit la viață în timp și din nimic. Miracol evident pentru că după nenumărate ere de foc și de pustiu ale scoarței pământului, au apărut primele condiții ale vieții, dar nu însăși viața.

Toate teoriile care au încercat să explice apariția vieții ca un rezultat firesc al evoluției pământești, au căzut în absurd sau au trebuit să recunoască miracolul. Din foc și din piatră nu poate să iasă viață, iar diversele procese fizico – chimice ale materiei nu fac însăși viața, ci-i slujesc doar drept mijloace de manifestare.

Astfel, singura explicație rămâne miracolul, adică actul creației îi aparține lui DUMNEZEU atât pentru începutul vieții cât și pentru susținerea ei. Așa a venit și omul la viață, printre toate celelalte milioane de vietăți care se află pe suprafața pământului. Spre deosebire de om, toate celelalte se nasc, se hrănesc, se înmulțesc își urmează drumul vieții lor după o rânduială precisă, de la care nu se pot abate și de care nu-și dau seama.

Numai în viața omului senzațiile devin sentimente și întâlnesc mai departe o altă ordine de viață, nu mai puțin reală, deși cu neputință de supus măsurătorilor fizice. Acolo trăiește ceea ce se numește conștiința de sine, cugetarea, voința realizării de sine și avântul înflăcărat către lumea acestor legi superioare și care este lumea spiritului.

Durerea ca și satisfacția, sunt proprii omului, pentru că principiul de viață al său este ceva nemăsurat mai mult decât viața aparentă și comună în elementele ei materiale tuturor ființelor.

Omul este un suflet în corp, un suflet care se gândește pe sine și lumea din jurul său și care se simte plin de o chemare mai înaltă, răscolește pământul dar scrutează și stelele cerului.

O curiozitate care începe cu naivitatea primitivismului pentru a ajunge la maturitatea omului de știință. Ea este proprie omului și-l face a căuta întotdeauna ceea ce este sau ceea ce poate fi dincolo de lucruri. De pe urma acestor căutări au rezultat cultura, arta, civilizația, nu numai ca niște trecătoare desfătări fizice și sufletești, într-o foarte trecătoare existență, ci mai ales ca niște trepte de suire până în vecinătatea lui DUMNEZEU.

Fără monumentalul edificiu, cultura, arta și civilizația, omul ar fi rămas o bestie ca oricare alta, chinuită de poftele instinctelor.
Exista însă și o omenire care-și trăiește zilele într-o rânduială stereotipă mulțumită să-și asigure o existență mai mult sau mai puțin tihnită, evitând pe cât este cu putință orice probleme capabile să-i tulbure ființa, care nu este nici în clocot nici rece ci numai călduță.

Fiind călduță, nu este de lepădat, din punct de vedere al unor idealuri ceva mai înalte,deoarece, temperatura ei incipientă, poate fi ridicată până la incandescență, în atingere cu focul sacru al unor spirite care ies din comun.
Mai rău este cu indiferenții înveterați, despre care Dante spune că Cerul nu-i primește, iar Iadul îi refuză.

Adam primul om, este și singurul strămoș al omului, și primul care a gândit și a cercetat fapta și planul Creațiunii. N-a fost la el o deșteptare, ca dintr-o ațipire a spiritului venită întâmplător, ca însăși apariția vieții în general, după o foarte îndelungată evoluție animalică,așa cum se mai bâlbâie unii oameni de știință de astăzi, ci ca o cunună a creației Lui DUMNEZEU la hotarul celor două lumi a materiei și a spiritului.

Interzicerea ce i s-a pus în Rai lui Adam nu are sensul de a i se lua dreptul la cunoaștere, ci are un sens spiritual și moral, în armonie cu menirea omului și cu posibilitățile lui limitate, atât ca știință cât și ca viață.
Dorința omului de a tinde către absolut este firească, dar ea este condiționată de limitele impuse de creație.

Să revedem ziua a 6-a, care încă nu se sfârșise când DUMNEZEU a considerat că pentru ce făptuise până atunci, aceea natură mută, surdă și oarbă, fără rațiune și fără inteligență, trebuia un stăpân și Domnul a zis atunci : ’’Să facem om după chipul nostru și după asemănarea noastră care să aibă în stăpânire,,.
Și pentru ca să arate cât mai bine prăpastia care separă pe om de animale, Moise stăruie și repetă ‚,Și a făcut DUMNEZEU pe om, după chipul său. După chipul lui DUMNEZEU l-a făcut.’’

Moise anticipează cu aproape 4000 de ani descoperirile Geologiei și Paleontologiei de astăzi. Un om din vremea faraonilor știa mai mult decât știm noi azi.
Prin mesajul lui Moise este o dovadă că DUMNEZEU a avut grijă să satisfacă nu numai năzuințele spirituale și morale ale omului, dar însăși fireasca lui sete de a cunoaște crearea sa.

Autorul acestor rânduri nu-și face nici un merit din această expunere de concordanțe evidente între Biblie și Știință.
Adevărații oameni de știință au găsit în textul biblic prilej de adâncă meditație în propriul lor interes științific.
Dacă ar trebui să rezumăm în câteva rânduri rezultatele științifice ale momentului actual aș copia textul genezei, adică istoria Creației lumii așa cum a schițat-o Moise.

Viața este altceva decât procesele fizico- chimice care o însoțesc. Viața este o idee. Este ideea rezultatului comun, pentru care sunt asociate și disciplinate toate elementele anatomice. Ideea de armonie, care rezultă din ansamblul lor, ideea de ordine, care stăpânește în acțiunea lor.

Știința ne conduce mereu la actul creator a Lui DUMNEZEU și nu e vina ei ca există spirite care i se opun, chiar și împotriva evoluției imediate.
Privit prin latura lui morală sau estetică, prin viziunea lui pur intelectuală sau prin prisma credințelor religioase, adevărul este în aceeași măsură prilej de bucurie și de durere, dureri născătoare de bucurii.

Adevărul scoate binele și răul și nu poate fi posedat decât în frânturi și ca prin oglindă și ‚,ghicitură„ spune apostolul Pavel. Râvnim însă din toata ființa noastră să-l posedăm în întregimea lui ceea ce constituie un izvor de suferința,,dar paradoxal, dacă vrei să spui adevărul pregătește-te de suferință.’’

Numai adevărul, fie el și numai în frânturi, constituie o temelie pe care se poate zidi iar râvna dureroasă cu care zidim, asigură trăinicia eternității însăși.
Ideea de adevăr este intim legată, atât de măreția cât și de tragedia omului.

Avem un act de măreție, întrucât adevărul se alătură numai muncii neobosite a individului de a ieșii din tiparul său egoist pentru a se identifica cu eternul universal valabil pe care-l presimte deasupra sa. Avem pe de altă parte și un indiciu al destinului nostru tragic care ne îndeamnă să alergăm fără odihnă după o lumină care ne atrage, ne vrăjește, dar care nu vrea să se predea niciodată întreagă ci numai sub formă de raze furișate.

Unul dintre adevărurile de necontestat este iubirea, care știm că a creat totul atunci când timpul încă nu era și care susține totul în timp și în veșnicie.
Iubirea și bunătatea, care este a doua natură ce ți-a creat-o fapta iubirii, dezarmează în cele din urma orice înverșunare, chiar daca ar fi să par în ochii oamenilor ușuratici, drept un laș sau un om lipsit de simțul onoarei.

Ura nu poate fi niciodată învinsă prin ură. Ea adduce cearta, războiul, distrugerea, moartea.Ura, nu construiește nimic, ci mereu dărâmă. Ea nu poate fi învinsă decât prin forța nesfârșită a iubirii.

 

AVANTAJELE VIEȚII SEXUATE

AVANTAJELE VIEȚII SEXUATE

Sexul are efecte benefice! Specialiștii au ajuns la concluzia că sexul ne influențează sănătatea în moduri la care nici nu ne gândim.
Mai mult ca sigur, în timpului sexului ultimul lucru la care vă gândiți este stimularea sistemului imunitar sau pierderea în greutate. Și cu toate astea, o partida de sex influențează organismul în atât de multe feluri, încât specialiștii nu îl mai recomandă doar pentru plăcere, ci chiar din motive … medicale! Sexul poate fi un adevărat tratament adjuvant. Și are, poate, cel mai mare avantaj: spre deosebire de medicamente, pacienții au o complianță mult mai ridicată în a respecta un astfel de “regim”!

Mass media abundă în articole, reportaje cu teme sexuale, și se încearcă foarte mult ca sexul să nu mai fie privit ca un subiect tabu. Cu toate acestea, realitatea științifică, conform căreia suntem cu toții ființe cu nevoi sexuale ce trebuie satisfăcute, este încă privită cu repulsie, dezgust sau chiar jenă de către un procent ridicat din populația adultă. De aceea, specialiștii speră ca prin accentuarea beneficiilor pe care sexul le are pentru sănătate (atât fizică, dar și psihică), vor reuși să deschidă ochii și mintea multor persoane care nu văd în sex decât un instinct primitiv ce ar trebui reprimat.

Sexul face bine! Este demonstrat științific. Beneficiile nu sunt doar anecdotice sau proverbiale, ci reale. În continuare sunt prezentate câteva din cele mai importante efecte pozitive pe care sexul le are asupra stării de sănătate, lăsând la o parte faptul că orice relație de cuplu este stimulată printr-o viață sexuală cât mai activă.

Elimină stresul și atenuează depresia! Stresul este un inhibitor ucigător atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Beneficiile sexului în eliminarea stresului și pentru calmarea depresiei au fost atent demonstrate. În cazul bărbaților, ejacularea destinde sistemul nervos și stimulează eliberarea de endorfine, substanțe ale plăcerii secretate de creier.

În cazul femeilor, absorbția spermei funcționează ca un antidepresiv natural și ajută la eliminarea stresului. Indivizii deprimați și foarte stresați tind să aibă mai puține contacte sexuale. Acest lucru, sunt de părere unii doctori, este tocmai opus la ceea ce ar trebui să facă, o capcană în care cei nefericiți nu trebuie să cadă, tocmai pentru că își refuză, de bună voie, leacul. Unul dintre cele mai importante efecte pozitive ale sexului asupra stării generale este îmbunătațirea modului în care organismul răspunde la stres și suprasolicitări.

O activitate sexuală regulată poate reduce tensiunea arterială și stresul la care este supus organismul. Aceste observații au fost rezultatul unui studiu efectuat de către cercetătorii britanici, care a inclus 24 de femei și 22 de bărbați care au ținut o “evidență” a activității sexuale. Subiecții au fost supuși apoi unor diverse situații stresante, cum ar fi vorbitul în public sau realizarea de calcule matematice oral, în timp ce le era monitorizată tensiunea arterială, ca răspuns la stres.

S-a constatat că persoanele care au făcut sex mai frecvent au răspuns mai bine în fața stresului comparativ cu cele care nu făcuseră sex de curând sau care erau chiar într-o perioadă prelungită de abstinență sexuală. Un alt studiu, realizat de către aceeași echipă de cercetători a demonstrat și că sexul frecvent poate reduce semnificativ tensiunea arterială diastolică. Un efect similar, de reducere a tensiunii arteriale, la femei, par a-l avea și îmbrățișările oferite de către partener.
Sexul ameliorează imunitatea.

O sănătate sexuală bună înseamnă o sănătate generală și mai bună, sunt de părere specialiștii. Sexul de două sau trei ori pe săptămână poate stimula producția organismului de imunoglobuline A, anticorpi ce pot lupta împotriva particulelor străine dăunătoare din mediu, în special a celor care vin în contact cu mucoasele. Astfel, riscul de infecții este mai redus.

Specialiștii au ajuns la această concluzie după ce au comparat mostre din saliva a 112 studenți de la o universitate americană. Fiecare subiect a declarat și frecvența sexuală săptămânală și apoi au fost testate nivelurile de Ig A, acesta găsindu-se în numeroase secreții ale organismului. Nivelurile au fost semnificativ mai crescute în grupul subiecților cu activitate sexuală frecventă (de 2 ori pe săptămână), comparativ cu nivelurile subiecților din celelalte trei grupuri analizate: abstinenți, cu activitate sexuală moderată (mai puțin de o dată pe săptămână), cu activitate sexuală foarte frecventă (de minim 3 ori pe săptămână).

Îndepărtează durerea. Cel mai eficient analgezic creat vreodată este orgasmul. Cantitatea uriașă de endorfine (substanțe cu o structură chimică similară cu cea a morfinei) eliberată de aceasta reacție fiziologică în corpul uman, are efectul de a atenua consistent orice durere trupească. Acest efect este rezultat ca urmare a creșterii nivelului oxitocinei și al endorfinelor.

Cu cât acestea sunt mai crescute, cu atât analgezia este și ea mai intensă. Foarte multe persoane au observat o ameliorare a simptomelor dureroase după sex. Fie că este vorba de cefalee, de artrita sau de dureri asociate menstruației, toate par a răspunde foarte bine la sex. Oxitocina pare a fi leacul pentru ameliorarea acestora.

Specialiștii au efectuat un studiu în care au fost incluși 48 de voluntari care au fost rugați să inhaleze vapori cu oxitocina. După inhalare, le-a fost aplicat un stimul dureros la nivelul degetelor, și s-a observat ca stimulul a trebuit să fie de două ori mai intens decât la un subiect care nu a inhalat vapori cu oxitocină, pentru a determina o senzație analgezică similară.

Sexul ameliorează afecțiunile cardiace. Persoanele vârstnice își fac adesea griji că sexul stimulează prea mult cordul și că există riscul ca în timpul unei partide prelungite de sex să apară un infarct miocardic sau chiar un accident vascular cerebral. Specialiștii sunt însă de altă părere. Un studiu recent publicat a demonstrat că riscul de infarct nu este mai crescut în cazul persoanelor vârstnice care fac sex, comparativ cu cei care nu fac sex.

Studiul a urmărit 914 bărbați pe o perioadă de 20 ani. În plus, sexul de minim 2 ori pe săptămână reduce semnificativ riscul de apariție al infarctelor miocardice fatale. Sexul rar, la o lună, nu schimbă prognosticul și nu are un efect protector împotriva infractului miocardic fatal.

Sexul ameliorează foarte mult și circulația, mai ales cea cerebrală. Combinația dintre un debit cardiac crescut și o îmbunătățire a perfuziei cerebrale se traduce fizic printr-o capacitate crescută de efort și o ameliorare a activităților, în general (în dormitor, cât și în afara lui). Performanța generală este îmbunătățită deoarece stimulând circulația este stimulat de fapt și aportul de oxigen la țesuturi, dar și eliminarea produșilor de metabolism, care pot altera, prin acumularea lor, funcționarea organismului.

Oxitocina nu este singurul hormon al cărui nivel este crescut ca urmare a unei activități sexuale regulate. Testosteronul și estrogenii sunt și ei crescuți semnificativ după fiecare partidă de sex. Testosteronul nu este un hormon care poate influența doar libidoul și performanța sexuală ci influențează benefic și sănătatea oaselor, a mușchilor și promovează o bună activitate cardiacă. În cazul femeilor, sexul ameliorează, prin stimularea producției de estrogeni, sănătatea inimii.

Actual sexual poate arde între 200 și 700 de calorii. Este, cu certitudine, cea mai bună metodă de menținere a siluetei sau de pierdere în greutate. Sexul scade presiunea arterială și sporește sănătatea cardiacă, reducând riscul infarctului. Totodată, crește forța, flexibilitatea și tonusul muscular. Ar putea fi chiar un bun tratament de prevenire a atacurilor cerebrale.

Sexul reduce riscul de cancer de prostata. Tot sexul pare a fi răspunsul și pentru o prostată mai fericită și mai sănătoasă. La vârste curpinse între 20 și 30 de ani, bărbații pot reduce cu până la 30% șansele de a face cancer la prostată dacă ejaculează de peste cinci ori pe săptămână. Dar și cei mai vârstinici pot beneficia de pe urma sexului cu frecvența ridicată, deoarece, peste 20 de orgasme / lunar sunt asociate cu un risc mult mai scăzut de cancer prostatic. Cu cât climaxurile bărbatului sunt mai dese, cu atât este acesta mai puțin expus unei asemenea afecțiuni.

Ejaculările frecvente, în special la bărbații trecuți de 20 de ani, pot reduce semnificativ riscul de apariție a cancerului de prostată mai târziu, în timpul vieții adulte. Specialiștii au urmărit grupuri de bărbați diagnosticați cu cancer prostatic, dar și grupuri care nu au avut această afecțiune și care s-au încadrat în diverse grupe de vârstă (30, 40, 50 de ani) și au observat că riscul nu este modificat de numărul partenerilor sexuali avuți în trecut.

Descoperirea care i-a uimit a fost alta: bărbații cu ejaculări frecvente (mai mult de 5 în cursul unei săptămâni) în timpul vârstei de 20 de ani (între 20-30 de ani) au un risc de apariție a cancerului prostatic redus cu până la o treime comparativ cu bărbații cu mai puține ejaculări în tinerețe.

Aceste date sunt susținute și de un alt studiu, care a demonstrat că mai mult de 21 de ejaculări în cursul unei luni calendaristice pot fi corelate cu un risc scăzut de cancer prostatic la bărbații în vârstă, comparativ cu cei cu mai puține ejaculări (4-7) în cursul unei luni.

Risc de cancer la sân diminuat și un mai bun control al vezicii! Sexul susține și reducerea riscului de cancer la sân în cazul femeilor care nu au născut niciodată. Un studiu a demonstrat că, dacă o femeie mărește frecvența contactelor sale sexuale, scade semnificativ posibilitățile dezvoltării unui cancer mamar. În plus, sexul întărește mușchii pelvianici, care controlează fluxul de urină. Exercițiile Kegel se întâmplă în mod natural în timpul sexului, oferindu-i femeii un mai bun control al vezicii urinare.

Sexul întărește mușchii planșeului pelvin. Femeile pot avea mai multe beneficii în urma sexului, mai ales dacă se și implică puțin. Efectuarea câtorva exerciții de întărire a mușchilor poate avea un dublu avantaj: stimulează senzația penetrării, dar poate să protejeze împotriva apariției pierderilor involuntare de urină, sau incontinenței urinare, cum este denumită de către specialiști. Aceasta este mai rar o problemă pentru femeile tinere, nulipare (care nu au avut o sarcină), însă poate fi foarte deranjantă o dată cu înaintarea în vârstă, în special după nașterea primului copil. Incontinența poate reduce semnificativ calitatea vieții pacientei și îi poate crea numeroase disconforturi, atât fizice cât și psihice.

Exercițiile de întărire a planșeului pelvin, numite exerciții Kegel, sunt recomandate atât de ginecologi, cât și de sexologi. Iar cel mai plăcut moment, pentru a îmbina atât plăcerea cât și utilitatea lor, este actul sexual. Se recomandă realizarea mai multor exerciții, prin contracția voluntară a musculaturii, similar metodei de evitare a micțiunii. După o astfel de contracție, musculatura se poate relaxa. Senzația pentru partener este intensă, iar femeia poate controla astfel mult mai bine penetrarea.

Sănătatea reproductivă este asigurată printr-o viață sexuală normală. În cazul femeilor, a face dragoste poate crește nivelul de estrogen al organismului, care protejează împotriva osteoporozei și a Alzheimerului. De asemenea, sexul poate preveni endometrioza la femei. Doamnele și domnisoarele care au parte de act sexual măcar o dată pe săptămână posedă cicluri menstruale mai regulate decât acelea care se bucură mai rar de acest gen de activitate. Sexul promovează fertilitatea femeilor, prin regularizarea tiparelor menstruale. Mai mult, endorfinele eliberate de organismul feminin în timpul actului coital ajută la alinarea durerilor artritice și la ușurarea crampelor musculare. În același timp, dacă în viața femeii urmează o naștere, se pare că sperma din sistemul său poate ușura aducerea pe lume a fătului. Adică da, sexul poate ajuta o femeie să suporte o naștere naturală, fără medicamente și calmante, și mai ales fără operație cezariană.

Potentează simțurile! Sexul poate elibera un nas înfundat, fiind un antihistaminic natural. Poate ajuta chiar la combaterea febrei și a astmului. Hormonul denumit prolactina genereaza noi neuroni in lobul olfactiv al creierului. Aceasta inseamna ca, dupa „dansul la orizontala”, simtul mirosului este mai ascutit. De fapt, dupa un act sexual, toate simturile umane sunt potentate, inclusiv papilele gustative. In plus, ajuta la dantura, atat la culoarea alba cat si la consistenta sanatoasa.

Ingrediente mai naturale decat mineralele din sperma, ca zincul si calciul, nu pot fi obtinute, iar acestea s-au dovedit a combate cariile. Seleniul, un alt ingredient spermatic, ar putea avea un oarecare rol in lupta impotriva cancerului.

Orgasmul = 10 leacuri medicale naturiste! Contrar obiceiului puternic vehiculat, migrenele nu reprezinta deloc un motiv pentru a evita sexul, ci, dimpotriva, o scuza foarte bune de a-l face cat mai repede, pentru a scapa de durerea de cap. Tot sexul este, practic, leacul pentru raceala comuna, „aspirina saracului”, asa cum mai este impamantenit la romani.

Activitatea sexuala nu stimuleaza doar endorfinele, generoase in a da senzatii placute, dar si anticorpii, care protejeaza organsimul impotriva gripei si a racelii. Sexul consumat o data pe saptamana produce niveluri cu pana la 30% mai ridicate de imunoglobulina A, intarind sistemul imunitar si combatand mai eficient bolile.

Longevitate: trai lung si sex frecvent! Sexul mai este considerat si „Fantana Tineretii”. Pentru a prelungi viata si a creste vitalitatea, sexul frecvent ar putea fi un raspuns, atat pentru barbati, dar mai ales pentru femei. Sexul este benefic pentru vitalitatea barbatilor atunci cand au parte si de odihna adecvata. Pentru femei, este pur si simplu benefic; acele doamne si domnisoare care au orgasm cel putin o data pe saptamana isi scad cu 50% sansele mortalitatii comparativ cu acelea care au unul mai putin de o data pe luna.

Barbatii care fac sex regulat isi reduc, de asemenea, la jumatate sansele de a suferi de un atac cerebral. Toti hormonii nostri de dupa sex ne ajuta sa cream legaturi si sa cladim incredere, dar contribuie si la combaterea imbatranirii. Cu cat mai mult orgasme, cu atat mai bine. Traiesti mai mult si esti mai flexibil.

Facand sex, creste starea de bine si dipozitia de a te distra, arzand de dorinta pentru urmatoarea partida. Nu este de mirare de ce sexul este un factor de ridicare a moralului si un leac natural impotriva lipsei de chef.
Sexul energizeaza si stimuleaza un somn odihnitor! Pentru femei, testosteronul pe care il absorb din sperma, este un bun energizant. Pentru barbati, cu cat fac mai mult sex, cu atat produc mai mult testosteron, factorul determinant pentru dorinta sexuala.

Ambele parti obtin un imbold de energie facand sex. In acelasi timp, acesta intretine si un bun somn. Oxitocina eliberata in timpul orgasmului ajuta si ea la odihna. Oxitocina poate induce somnul si ii poate creste foarte mult calitatea. Ulterior, cu cat organismul este mai odihnit, cu atat poate face mai bine solicitarilor din cursul zilei.

Performantele sunt ameliorate, capacitatea de atentie este imbunatatita, iar randamentul general al individului sunt crescute, ca urmare a unui somn bun. In plus, se pare ca un organism odihnit nu se confrunta atat de frecvent cu afectiuni precum hipertensiunea arteriala sau supraponderabilitatea.

Inducerea somnului prin eliberarea de oxitocina care apare in urma orgasmului explica deci, de ce o persoana cu un incredibil chef de sex este atat de activa un timp, pentru ca imediat apoi sa doarma dusa.

Alte beneficii corelate cu o activitate sexuala regulata. Specialistii sunt de parere ca motivele pentru care sexul trebuie incurajat si recomandat sunt, poate, la fel de numeroase ca si motivele pentru care oamenii se bucura atat de mult de sex. Cele amintite pana acum sunt doar cateva dintr-o lista lunga, specialistii considerand ca avantajele sexului pentru sanatate ar trebui sa ne faca sa fim mai deschisi si mai lipsiti de prejudecati cand vine vorba de acest subiect.

Se pare ca sexul ne face mai frumosi si mai tineri. Specialistii apreciaza ca sexul regulat (de aproximativ 4 ori sau chiar mai mult, pe saptamana) ne poate intineri chiar si cu 10 ani. Expertii au ajuns la aceasta concluzie dupa ce au efectuat un studiu, alaturi de consultanti in frumusete. Consultantii au trebuit sa aprecieze varsta unor femei incluse in studiu. Cele care au fost declarate cu 12 ani mai tinere decat erau de fapt, erau cele care faceau si cel mai mult sex.

Explicatia a fost ca nivelul crescut al estrogenilor eliberati in cadrul actului sexual este cel care a promovat acest aspect tanar. Sexul regulat poate stimula la randul lui reglarea menstruatiilor.

Femeile care fac sex saptamanal au un ciclu menstrual mult mai regulat comparativ cu femeile abstinente sau care fac sex sporadic. Se pare ca in acest caz intimitatea si hormonii secretati in cadrul acesteia sunt cei importanti, sexul vaginal si penetratia fiind pe plan secund.

Specialistii au demonstrat ca un minin de 2 orgasme pe saptamana poate creste semnificativ speranta de viata. La fiecare stimulare sexuala si orgasm se elibereaza dehidroepiandrosteron, (DHEA), un hormon care stimuleaza imunitatea, refacerea tesuturilor, imbunatateste cognitia, mentine sanatatea pielii si chiar poate functiona ca un antidepresiv.

Chiar si migrena, vechea scuza, clasica, de evitare a sexului, pe care foarte multe femei o folosesc, pare a avea leac tot in sex…Migrenele sunt poate cea mai des mentionata scuza pentru a trece peste sex. Specialistii au demitizat insa gravitatea ei!

Eliberarea de endorfine si corticosteroizi din timpul actului sexual este cel mai bun remediu pentru o durere de cap pasagera!

Concluzia finala? Sexul este bun, este chiar un panaceu, pentru trup si pentru suflet. Dragostea este limba universala pe care o vorbesc, nu doar toti oamenii, dar si toate celulele oamenilor.

REPRODUCEREA SEXUATĂ VERSUS ASEXUATĂ

REPRODUCEREA SEXUATĂ VERSUS ASEXUATĂ

Animalele şi plantele care se reproduc pe cale sexuală au un avantaj în comparaţie cu speciile care se reproduc fără ajutorul unui partener, iar întreg mecanismul funcţionează în beneficiul urmaşilor, se arată într-un studiu din 2012 realizat la Universitatea din Edinburgh.

Cercetătorii din cadrul Universităţii din Edinburgh au vrut sa afle mai mult despre modalitățile în care ADN-ul este modificat în momentul în care genele celor doi părinţi se combină. În acest sens, au folosit ca obiect de studiu comportamentul sexual al musculițelor de oțet.

Oamenii de știință au descoperit că recombinarea materialului genetic permite distrugerea unor eventuale erori sau mutații din ADN, în scopul eliminării unor caracteristici negative. Astfel, întreg mecanismul funcționează în beneficiul generațiilor de urmași. Descoperirea a fost posibilă cu ajutorul unei tehnici de secvențiere a genomului.

Concluziile specialiștilor sugerează că reproducerea sexuată are mult mai multe beneficii pentru viitorul unei specii, comparativ cu cea asexuată. „În tot regnul animal, indivizii depun un efort considerabil pentru a se reproduce. Există dovezi importante în privința modalităților în care reproducerea sexuată permite unei specii să se adapteze continuu și să înlocuiască elementele din ADN care i-ar putea crea dificultăți pe termen lung”, a explicat doctorul Penny Haddrill, din cadrul catedrei de Științe Biologice a Universității din Edinburgh.

Reproducerea asexuată are loc la plante, cum ar fi planta păianjen, la bacterii, hidra, drojdii și moluşte. Reproducerea asexuată implică crearea de gemeni identici, când zigotul se divide în două copii identice. Reproducerea sexuată are loc la mamifere, pești, reptile, păsări și insecte.

Reproducerea asexuată este potrivită organismelor care rămân într-un singur loc, în medii stabile, organisme care nu sunt capabile să-şi caute pereche. Are loc de obicei la organismele simple cum ar fi bacteriile. Dar, reproducerea asexuată nu permite variaţia organismelor, ceea ce înseamnă că un întreg grup de astfel de organisme poate dispărea din cauza unei boli sau dacă se schimbă condițiile de mediu stabil.

Reproducerea sexuată permite variația, care reprezintă elementul fundamental al evoluției. Prin reproducerea sexuată se crează astfel specii care se pot adapta la medii noi și care nu pot dispărea în întregime din cauza unei boli. Însă reproducerea sexuată necesită un nivel semnificativ de energie din partea organismului respectiv pentru a găsi un partener.

Întrebarea de ce majoritatea speciilor se reproduc sexuat iar restul asexuat i-a intrigat pe biologi ani de zile, mai ales că prin reproducerea asexuată se produc mai mulți descendenți (revista Science Magazine), dar această constatare este valabilă la speciile inferioare ale lanţului trofic.

Studiile oamenilor de știință de la Universitatea din California, Santa Barbara, arată că reproducerea sexuată are mai multe avantaje decât cea asexuată în sens evoluționist. Cercetările acestora au fost incluse într-un studiu care a cuprins 34 de experimente cu musculița de oțet Drosophila melanogaster. În mod specific, cercetătorii au descoperit că rata de evoluție progresivă (acumularea de mutații benefice) este mai rapidă la populațiile care se reproduc pe cale sexuată.

Reproducerea asexuată sau partenogeneza are loc prin desprinderea unei părți din organismul părinte care ulterior se dezvoltă într-un adult perfect funcțional. Aceasta este o formă naturală de clonare. Prin reproducerea asexuată se crează organisme identice genetic cu părintele. Reproducerea asexuată funcționează pentru organismele mai mici. Natura simplă a ADN-ului unicelular înseamnă că numai mici porțiuni din materialul genetic se copiază în momentul diviziunii organismului părinte.

Reproducerea asexuată are limitările ei. Influențele mediului cauzează mici mutații sau erori în ADN. Orice eroare în codul genetic se transmite la urmaș. Pe măsură ce generațiile se înmulțesc, mutațiile se cumulează și pot duce în final la urmași care nu mai pot supraviețui.

Reproducerea sexuată este mult mai complexă decât cea asexuată. Prin procesul de meioză o celulă a părintelui se divide, împărțind astfel perechile de ADN în jumătate, ceea ce rezultă fiind un gamete cu jumătate din ADN-ul părintelui.
Importanța meiozei constă în faptul că permite menținerea unui număr identic de cromozomi la descendenți comparativ cu părinții, deci permite păstrarea numărului de cromozomi caracteristici speciei de-a lungul generațiilor.

În urma meiozei, dintr-o celulă diploidă se obțin câte patru celule hapolide numite gameti; la speciile cu reproducere sexuată, un gamet masculin va fuziona cu unul feminin pentru a forma zigotul, reformând garnitura diploidă specifică a speciei. Diviziunea meiotică este un proces obligatoriu și necesar organismelor care se înmulțesc pe cale sexuală.

Reproducerea sexuată are ca rezultat o mare varietate de descendenți. Diferențele genetice dintre masculii și femelele oricărei specii arată că descendenții diferă ușor față de părinți. Mutațiile sunt numeroase la reproducerea sexuată. Dar, multe dintre aceste mutații sunt ușoare cum ar fi culoarea sau mărimea. În cele din urmă, reproducerea sexuată are ca rezultat evoluția.