EFECTE ALE ENERGIEI VEȘNICE

EFECTE ALE ENERGIEI VEȘNICE

S-a dovedit că produsele cancerigene distorsionează lumina la o lungime de undă de 380 nanometri. Cancerul, deci poate fi urmărit acum în corpul uman până la pierderea de coerență a luminii pe care o avem în noi. Pe de altă parte, s-a constatat că dacă introducem într-o piramidă energetică substanțe chimice generatoare de cancer, într-un timp rapid acestea devin netoxice, ca și cum structura moleculară a acestora ar fi fost reorganizată într-un mod care susține viața.

Avem capacitatea de a-i vindeca pe alții prin propriile noastre gânduri, cu dublura noastră energetică și eliberând fotoni care conțin coduri de vindecare.

S-a constatat că molecula de ADN lasă în urmă o fantomă, care absoarbe lumina din mediul său, aproape ca o gaută neagră în miniatură și o reține acolo până la treizeci de zile, chiar și după ce molecula este luată. Acest lucru poate ridica o întrebare uluitoare: Ce a fost mai întâi, ADN-ul sau fantoma? Este posibil ca de fapt fantoma să fie prima? S-a dovedit că ADN-ul fantomă poate absorbi și reține fotonii de lumină.

Efectul de ADN fantomă, este fără îndoială, una dintre cele mai importante descoperiri științifice din istoria modernă. Aceasta ne arată că molecula de ADN se află într-o relație bizară cu mecanica cuantică. Acum avem dovada că ADN-ul este strâns legat de un câmp energetic nevăzut, care nu este electromagnetic, dar care poate să controleze energia electromagnetică, în acest caz, prin stocarea fotonilor, chiar și când nu există molecula fizică care i-ar reține. La nivel microbiologic, se pare că avem o dublură energetică. ADN-ul nostru are o anumită legătură cu Câmpul Energiei Veșnice și lasă în urmă o fantomă ușor măsurabilă. Rezultă că dublura energetică a fiecărui individ își face datoria de a capta lumină chiar și când nu mai sunteți acolo.

ADN-ul fantomă rămâne vizibil până la 30 de zile după prima apariție. Gariaev, în experimentele sale l-a distrus de mai multe ori cu azot lichid și în tot acest timp spirala de lumină a dispărut dar apoi a revenenit, după un interval de 5 până la 8 minute. Această persistență a ADN-ului fantomă, DUPLICATUL NOSTRU ENERGETIC, chiar și în fața unei distrugeri aparent certă, nu a putut fi explicată până în prezent.

Energia Veșnică compune ADN-ul din atomi și molecule mici, care nu au format nici măcar aminoacizii de bază.

În apropierea centrului galaxiei Calea Lactee a fost descoperită o nebuloasă asemănătoare ADN-ului, în formă de dublu helix ceea ce indică un grad ridicat de ordine.

Un biolog, laureat al Premiului Nobel, a transferat o parte de ADN bacterian într-un tub de testare sigilat ce nu conținea decât apă. Apa din eprubetă s-a rearanjat într-un duplicat exact ca al ADN-ului care plutea într-un alt tub de testare sigilat, de lângă. Pentru ca aceasta să funcționeze, mostra originală de ADN a trebuit să fie mult diluată și a trebuit să fie aplicat un câmp electromagnetic slab, cu frecvența de 7 Hertzi. Rezultă, printre altele, că apa ar fi un mediu bun în care ADN-ul se poate copia folosind procese ce vizează rețeaua cuantică și teleportarea.

ADN-ul poate fi deasemenea creat de către un șablon cuantic pe care nu-l putem vedea vedea sau măsura direct, dar există ca structură în Energia Veșnică și este scris în legile de bază care guvernează energia.

Acest șablon cuantic adună fotoni, atomi și molecule pentru a crea spirala vieții așa cum o cunoaștem.

S-au descoperit roci cu o vechime de 3.8 miliarde de ani care conțin toți izotopii de bază pe care plantele îi creează prin fotosinteză. Tot în aceste roci s-a descoperit un organism primitiv, asemănător drojdiei. Asta înseamnă că viața a apărut instantaneu, de îndată ce Pământul a avut apă. Microbii fosili descoperiți ăn roci cu vechimea de 3.5 miliarde de ani arată ca organismele vii de astăzi au fost probabil la fel de complecși. Viața poate fi improbabilă, dar este rapidă.

S-a descoperit că bacteriile pot trăi în cele mai nefavorabile zone de pe Pământ inclusiv în interiorul vulcanilor și al reactorelor nucleare, precum și în Antarctica.

Bacteriile din Antarctica au putut să fie dezghețate și readuse la viață după 10 milioane de ani.

Microbii pot supraviețui șocului de a fi lansați în spațiul cosmic. S-au descoperit aminoacizi precursori întregii vieți biologice în praful unei comete.

Uracilul și xantina, precursori ai ADN-ului, s-au descoperit în fragmentele dintr-un meteorit prăbușit în Australia, în 1969.

S-au găsit bacterii vii plutind în lichidul prins în interiorul cristalelor de sare de acum 34.000 de ani. Ele erau micșorate și păreau să fie într-o stare de hibernare. Le-au trebuit aproximativ 3 luni să se trezească și să înceapă să se reproducă în mod normal.

Praful din toată galaxia, 99.9%, reprezintă de fapt bacterii uscate prin congelare (liofilizate). Universul creează viața.

ADN-ul s-a dovedit a fi o structură ondulatorie care poate fi rearanjată energetic. S-a descoperit că genomul delfinilor și genomul uman sunt în esență aceleași, cu excepția câtorva rearanjamente cromozomiale care au schimbat modul în care este combinat materialul genetic, fiind uimitor că oamenii și delfinii nu arată la fel.

Mai multe secțiuni de ADN sunt identice la trei specii: oameni, șobolani, șoareci. Găinile, câinii și chiar peștii au, de asemenea, codurile ADN aproape identice cu ale ființelor umane. Dacă ADN-ul oamenilor, al delfinilor, al șobolanilor și al șoarecilor, al găinilor și al peștilor seamănă atât de mult, iar molecula de ADN poate absorbi și elibera lumină coerentă, atunci se desprinde ideea că tot ADN-ul este în cele din urmă produs de o singură undă care parcurge modificări relativ minore pentru a produce diferite specii.

Compania chimică, Ciba Geigy, a brevetat un proces care le-a permis să cultive forme vii și originale de floră și faună. Procesul este foarte simplu: se pun semințe între două plăci de metal și se trece prin ele un curent continuu, slab, timp de trei zile în care germinează.

De exemplu, în cazul grâului, ei au reușit să-l facă să revină la o varietate mult mai veche și mai puternică, dintr-o epocă dinainte de supracultivarea acestuia. Acest grâu a putut fi pe deplin recoltat doar după patru până la opt săptămâni, iar norma este de șapte luni.

Când s-au efectuat aceleași experimente cu icrele de păstrăv, s-au format specii mult mai puternice și mai rezistente la boli.

Lucrul cel mai remarcabil a fost că s-a încercat același procedeu în cazul sporilor cu vârsta de 250 de milioane de ani, care au fost descoperiți într-un zăcământ de sare la 140 metri adâncime în pământ.

Simpla expunere a acestora la câmpul electrostatic i-a readus la viață. Nicio altă încercare anterioară nu a condus la un asemenea rezultat.

Există însă și unele specii care-și pot rearanja ADN-ul, fără a folosi un câmp electrostatic cum ar fi parazitul care crează boala somnului, care este capabil de a-ți rearanja în mod spontan ADN-ul, astfel că nu poate fi învins de către sistemul imunitar al organismului. Își schimbă învelișul astfel încât să nu poată fi detectat.

Se produc deseori rescrieri spontane ale ADN-ului pentru repararea unei mutații, aceasta revenind la forma sănătoasă, inițială.

Putem afirma fără să greșim că ADN-ul are la bază o componentă ondulatorie (vibrațională) care poate corecta mutațiile, natura găsind întotdeauna o modalitate de a repara prejudiciul.

În cazul musculiței de oțet, Drosophila, unul dintre cele mai comune organisme vii studiate în experimentările biologice, la orice metodă de a produce vreo mutație, musculițele au refuzat să devină altceva decât ceea ce sunt. Codul genetic în acest caz a avut un mecanism încorporat de autoreparație.

După aemenea răspunsuri se poate pune o întrebare profundă: Ce este ”codul genetic„?.

Există indubitabil dovada unei inteligențe coordonatoare, care poate modifica cumva codul genetic în moduri de care va beneficia organismul.

Un tip de bacterii care nu pot digera lactoza a fost pus într-un mediu în care nu se afla decât lactoză. Marea majoritate a bacteriilor s-au înfometat și au intrat în moarte aparentă. Cu toate acestea, după o zi sau două, mai multe celule bacteriene s-au metamorfozat în mod spontan, rescriindu-și ADN-ul lor pentru a digera lactoza. Acest lucru nu a fost întâmplător, dacă în zonă nu ar fi existat lactoză, „mutația de adaptare” nu s-ar fi produs.

Într-un alt experiment s-a constatat că dacă bacteriile erau private de anumite substanțe nutritive esențiale cum ar fi aminoacizii triptofan și cisteina, o parte din descendenții lor s-au dovedit capabili să sintetizeze aceste substanțe nutritive în cadrul propriilor lor organisme.

Oricare ar fi fost cele necesare pentru ca bacteriile să supraviețuiască, acestea le-au fost furnizate, prin legile tainice ale Energiei Veșnice.

Același efect explică modul în care bacteriile nocive sunt capabile să se adapteze atât de repede la antibioticele noi.

Un alt studiu a demonstrat că organismele își pot rearanja rapid ADN-ul pentru a se putea adapta la provocările din mediul lor. Evoluția structurilor noi (într-un organism) poate apărea într-un timp extrem de scurt. Niște șopârle care se hrăneau numai cu insecte, nu exista vegetație pe insula unde se aflau, au fost mutate pe o insulă luxuriantă învecinată, după 30 de ani s-a descoperit la acestea dezvoltarea de noi structuri în tractul digestiv, pentru ca acestea să poată mânca plante. Rescrierea rapidă a ADN-ului a permis să apară organele care creează fermentația care descompune materialul vegetal. Capetele lor au devenit mai mari în lungime, lățime și înălțime, conducând la o forță mai mare a mușcăturii pentru a mesteca mai ușor fibrele vegetale. Și mai interesant, ele au încetat să-și mai apere teritoriul, acum că puteau mânca mai mult prin cules decât prin vânat.

„Meduza nemuritoare” își poate rescrie complet ADN-ul, în condiții de criză cum ar înfometarea sau rănirea. În locul unei morți sigure, meduza nemuritoare își readuce toate celulele existente la o vârstă mai tânară. Meduzele își readuc propriile țesuturi și materialul genetic la cea mai timpurie etapă de dezvoltare, iar celulele meduzei sunt adesea complet transformate în acest proces. Celulele musculare pot deveni celule nervoase, chiar de spermatozoizi sau ovule.

Meduzele din această specie, oriunde în lume, sunt identice din punct de vedere genetic, chiar dacă cele tropicale au doar opt tentacule, iar cele de apă rece pot ajunge pînă la douăzeci și patru.

Peștii din Antarctica și mai multe specii de cod au dezvoltat proteine antigel aproape identice. Aceste proteine au apărut prin ceea ce s-a numit evoluție convergentă.

Oamenii de știință au descoperit 225 de specii identice la Polul Nord și Polul Sud și nu există nicăieri altundeva pe Pământ. Acest grup include melcii marini, crustaceele și balenele. Nu se pune problema transporturilor de la un pol la celălalt, neexistînd asemenea linii de navigație și nu ar putea supraviețui unei cășătorii prin ape mai calde. Nu s-a putut da nicio explicație până în prezent.

În continuare avem câteva exemple care arată cum pot speciile să reapară spontan după milioane de ani de la dispariție.

În cea mai mare parte a perioadei Cretacice nu pot fi găsite fosile de insecte. După sfârșitul Cretacicului și dispariția dinozaurilor, fosilele de insecte revin în plină forță, împreună cu o creștere remarcabilă a angiospermelor. Există oare perioade când condițiile de mediu au determinat materialul genetic să revină la codurile pierdute?

A fost descoperit din întâmplare în Laos un rozător mort de curând, cu coada lungă și pufoasă, care trăise și dispăruse cu 11 milioane de ani în urmă. În cazul mamiferelor anterioare breșa era de doar de câteva mii până la puțin peste 1 milion de ani.

Un alt exemplu se referă la un elefant cu aspect ciudat despre care se credea că a dispărut cu aproximativ 1.7 milioane de ani în urmă, dar recent s-au găsit fosilele lor printre ruinele rămase de la primii coloniști din America de Nord.

Un copac, pin Wollemi, care poate crește până la 120 m înălțime și cu trunchiul de un metru, a fost descoperit în Australia, deși acest copac dispăruse cu 200 milioane de ani în urmă.

Acest efect, care arată cum pot speciile să reapară spontan după milioane de ani de la dispriție poate fi provocat de rearanjarea speciilor existente în formele anterioare, la nivelul ADN-ului în prezența unei stimulări energetice neobișnuite.

Mai nou, s-a constatat că în laborator se poate transfera codul genetic de la o specie în alta doar printr-o undă energetică.

O rață a fost introdusă într-un container în formă de pentagon din care ieșeau cinci conducte care pătrundeau într-o cameră alăturată unde se afla o găină. Timp de cinci zile rața a fost iradiată cu un generator electrostatic de înaltă tensiune. Când găina a făcut ouă, din ele n-au eclozat pui de găină ci hibrizi, jumătate rață, jumătate găină. Deși ei au provenit de la găină, aveau caracteristicile tipice ale unei rațe – cu cioc plat, un gât mai lung și organe interne mai mari. După un an păsările hibrid cântăreau cu 70% mai mult decât un pui normal.

Acești hibrizi s-au împerecheat iar puii lor au fost tot pe jumătate rață, jumătate găină, în loc să revină la forma de rață sau de găină. Autorul cercetării a primit un brevet pentru invenția sa ca „dispozitiv pentru transferul de informații biologice”.

El a mai reușit să iradieze arahide și să trimită „undele de informații” ale acestora la semințele de floarea-soarelui – procedura a creat plante hibride, care acum aveau aspectul, gustul și mirosul similar cu ale arahidelor. Producția a crescut cu 180% și din nou, modificările au persistat de la o generație la alta.

În urma unor cercetări deosebite s-a descoperit natura cea mai profundă a „materiei”, anume că atomii nu oscilează ci vibrează. Această revelație a dus la una dintre cele mai stranii și strălucite invenții, anume, oscilatorul de câmp magnetic. S-a descoperit că dacă reușea să modifice starea vibratorie a unui grup de particule, se putea transforma și materialul în sine.

S-a montat oscilatorul de câmp magnetic în fața unui cais. Apoi a modificat vibrația atomică astfel încât să devină treptat asemănătoare cu a mărului. După 16 zile s-a constatat că fructele caisului suferiseră mutații, caisele devenind aproape identice cu merele.

Crearea de hibrizi este un lucru, dar este oare posibil să se transforme complet o specie în alta? Este posibilca evoluția ar putea fi complet spontană și presupune doar o rearanjare a moleculelor de ADN în cadrul speciei existente? S-a făcut o experiență de trecere a unui laser verde prin ouă de salamandră apoi s-a direcționat laserul spre ouălele de broască. Ouălele de broască s-au transformat complet în ouă de salamandră. Aceste salamandre eclozate din materialul genetic de broască au trăit normal și s-au împerecheat cu alte salamandre, producând pui sănătoși.

Prin studierea de diverși markeri de ADN uman s-a concluzionat că evoluția umană a cunoscut o mișcare supraaccelerată în ultimii patruzeci de mii de ani. Chiar și mai uimitor, în ultimii cinci mii de ani, evoluția umană este de o sută de ori mai rapidă decât în orice alt moment din istorie. Un om din anul 3000 î.Hr. este mai asemănător cu un Neanderthal decât cu noi, la un nivel măsurabil direct, al ADN-ului. Aproximativ 1800 de gene sau 7% din toată populația umană a cunoscut o evoluție foarte recentă.

Un alt semn că ne confruntăm cu o evoluție rapidă este așa-numitul Efect-Flynn. În anii 1980, Flynn a constatat că scorurile IQ creșteau în mod constant. S-a constatat de atunci o creștere medie de peste trei puncte IQ pe deceniu, cu tendința de creștere accelerată. Nu se văd aceleași creșteri în cazul testelor care pun accentul pe cultură sau pe cunoștințe școlare tradiționale. În schimb, creșterea cea mai sensibilă este la testele care măsoară capacitatea noastră de a recunoaște modele abstracte, non-verbale.

Oamenii nu sunt singurii a căror inteligență pare a spori. Naturaliștii au fost șocați să vadă urangutanii înnotând, precum și prinzând pește cu bățul.

Începând cu anul 2009 s-a constatat că efectul placebo e devenit, deasemenea, mult mai puternic într-un timp scurt. Din 2001 până în 2006, încă 20% din produsele farmaceutice au fost eliminate. În prezent, față de anul 1980, s-a ajuns la concluzia că placebo aproape și-a dublat eficacitatea. Companiile farmaceutice suțin că nu medicamentele lor devin mai slabe ci efectul placebo este mai puternic și nimeni nu-și poate da seama de ce.

Singura explicație rămâne tot la Energia Veșnică care ne împinge spre o mai mare coerență și rearanjând favorabil codul nostru genetic. Energia veșnică face să apară în ADN-ul nostru fotonii virtuali care sunt stocați pentru energia utilizabilă. Să nu uităm că urmează să intrăm într-un nor de fotoni, care se află în apropierea centrului galactic, odată cu ajungerea la ciclul precesiei de 25.920 ani.

Nivelul general de fericire, la scară mondială, a crescut semnificativ începând cu anul 1981.

Această creștere a nivelului de fericire s-a datorat creșterii economice, dezvoltării democrației și creșterii toleranței sociale. Un studiu din 2008 a raportat că fericirea protejează de boli trupurile noastre, până la punctul în care o lipsă constantă a fericirii este la fel de toxică precum fumatul.

Acesta a fost rezultatul a treizeci de studii diferite care au fost combinate și analizate pentru a găsi un singur efect general.