IUBIREA

IUBIREA

Legile ştiinţei cuantice ne conduc spre o nouă înţelegere a Universului, în sensul că tot ce există în acesta este viu şi conştient într-o măsură mai mare sau mai mică în funcţie de evoluţia fiecărei fiinţe vii.

Ştiinţa cuantică a demonstrat că nu există două noţiuni distincte în fizică, Masa şi Energia, ci doar Energie. Tot ce ne înconjoară reprezintă pachete de energie într-o anumită stare vibraţională, care se află în permanentă legătură unele cu altele, indiferent la ce distanţă se află unele faţă de celelalte.

În cărţile scrise am prezentat o serie de informaţii ştiinţifice din toate domeniile de activitate, descoperiri care ar fi putut schimba faţa lumii dar care nu au primit nicio susţinere, fie din cauza ignoranţei colective, fie în mod deliberat. Ba din contră, au fost suprimate. Se dovedeşte şi se exercită o presiune, datorită corupţiei instituţionale, de a menţine status quo-ul.

Oamenii trebuie abordaţi dincolo de nivelul sentimentelor şi gândurilor, în contextul experienţelor lor directe şi personale. Sentimentele şi gândurile nu ne sunt duşmani dar adevărul nu poate fi descoperit decât prin liniştirea minţii, prin deschiderea inimii şi prin eliberarea intuiţiei în stările meditative de relaxare profundă. Atunci când ajungem la iubire în mintea şi inima noastră, noi pătrundem în zona spiritualităţii. Fără artă, cultură şi civilizaţie omul ar fi rămas în sfera animalică. Omul nu poate fi condus de instincte ci doar de raţiune. Oamenii care doresc să se simtă bine instinctual, precum şi cei care sunt prea încăpăţânaţi refuză să accepte noul.

Iluminarea poate fi găsită numai în momentul prezent. Ea reprezintă o deschidere către infinitatea inteligentă şi nu poate fi realizată decât de către sine pentru sine. Un alt sine nu poate preda-învăţa ce este iluminarea ci poate oferi doar diferite informaţii, inspiraţii şi împărtăşiri ale iubirii, ale misterului şi ale necunoscutului. Acest proces determină sinele să iasă în afara limitărilor sale şi să înceapă un proces de căutare care se încheie întotdeauna în momentul prezent. Cine poate şti însă când va reuşi o entitate să deschidă poarta către momentul prezent?

Trăim în prezent experienţe care nu mai corespund clişeelor gândirii şi convingerilor colective, fapt care ne face să ne punem întrebarea firească dacă perspectiva deschisă de oamenii de ştiinţă asupra lumii este corectă sau incorectă. Nu cumva trăim într-o realitate spirituală mai mare care, neînţeleasă, constituie o frână la scara Universului?

Ştiinţa cuantică a dovedit că viaţa este veşnică, energia nu moare. Moartea este doar un hotar, o pierdere aparentă a oricărei forme de conştiinţă, a întregii existenţe şi a conştientizării faptului că a existat, există şi va continua să existe un Univers. Dacă acest concept este doar un pas intermediar către un mister chiar mai mare? În ultimă instanţă, toate fiinţele vii se folosesc de aceeaşi conştiinţă pentru a gândi, a simţi şi a acţiona. Suntem cu toţii UNA.

Individualitatea nu este decât o iluzie. Fără un liber arbitru şi o individualitate aparentă nu ar exista nicio şansă de a uita cine suntem cu adevărat. Dacă am avea acces permanent la conştiinţa universală viaţa ar deveni rapid plictisitoare. Uitarea noastră ne ajută să ne creăm o poveste, o călătorie. Ea ne dă un motiv să creştem, să aspirăm către ceva mai înalt de-a lungul multor vieţi. Marea majoritate a oamenilor îşi doresc în mod natural să creadă că toţi ceilalţi sunt buni şi respectuoşi, sau cel puţin că au intenţii pozitive. Ştim din înţelepciunea străveche privind conceptul de Roată a Karmei, că oprirea roţii acţiunii devine posibilă prin iertare.

Iertarea unui alt sine echivalează cu iertarea propriului sine. Înţelegerea acestui lucru insistă asupra iertării plenare de sine la nivel conştient căci cele două sunt una. Cu alte cuvinte, o iertare plenară a altui sine nu este posibilă fără includerea propriului sine (şi invers).

Prietenii devin „nişte vampiri care-ţi sug viaţa” din tine când nu le îndeplineşti dorinţele. Persoana ţintă simte că îi secătuieşte forţa vitală. Ştim că ADN-ul se foloseşte de lumină ca principală sursă de vitalitate. Dr. Piotr Gariaev a descoperit că molecula de ADN absoarbe în mod natural toţi fotonii dintr-un mic container de cuarţ. Gravitaţia este singura forţă care poate curba lumina conform fizicii convenţionale, iar efectul ADN-ului fantomă pare să aibă o natură gravitaţională. O undă invizibilă a continuat să menţină fotonii la locul lor timp de 30 de zile după înlăturarea ADN-ului. Acest lucru reprezintă o dovadă indubitabilă că ADN-ul este cel puţin influenţat dacă nu cumva chiar creat de undele invizibile ale energiei gravitaţionale.

ADN-ul pare să aibă funcţia inerentă de a absorbi şi de a transmite lumina. Pe măsură ce se va cunoaşte mai mult această capacitate, ea va avea efecte fantastice asupra multor domenii de activitate. După toate aparenţele, sociopaţii, care sunt la nivelul întregii umanităţi aproximativ 3% dintre bărbaţi şi 1% dintre femei, se folosesc de acest sistem de bază pentru a absorbi energie de la ceilalţi. Sociopaţii pot deosebi binele de rău, dar nu simt nicio remuşcare atunci când comit fapte malefice. Dimpotrivă, ei îi dispreţuiesc pe cei care au mustrări de conştiinţă. Din punctul lor de vedere, adevărul este subiectiv, putând fi manipulat în avantajul lor. Mulţi dintre ei pot fi carismatici şi simpatici dacă doresc acest lucru, dar manipulatori şi vicioşi atunci când nu sunt supravegheaţi. Ei pot „citi” ca pe o carte limbajul corpului şi expresiile faciale ale oamenilor care îşi ascultă conştiinţa. Pot mima emoţiile, caută compasiunea şi afecţiunea celorlalţi oameni, chiar dacă nu simt nimic faţă de aceştia, şi îşi seduc victimile înainte de a le exploata sau de a le răni intenţionat. Se folosesc de oameni după care îi abandonează la fel cum ne folosim noi de un şerveţel, după care îl aruncăm. Dat fiind că nu sunt preocupaţi de morală şi iubire, se simt aproape tot timpul plictisiţi şi nu pot scăpa de această stare decât prin asumarea unor comportamente riscante, precum şi prin manipularea elaborată (prin tortură, umilire şi trădare) a inferiorilor lor înzestraţi cu conştiinţă.

Doresc să subliniez faptul că orice om are – prin însăşi natura sa- tendinţe socipate într-o măsura mai mare sau mai mică. Cu toţii suntem capabili de cruzime faţă de alţii şi de ignorarea sentimentelor lor, continuând să ne considerăm sută la sută buni. Marea majoritate a oamenilor nu sunt sociopaţi, dar sunt capabili de un comportament egocentric, manipulativ şi agresiv, îndeosebi dacă se simt ruşinaţi sau dacă au avut traume emoţionale.

Pe de altă parte, bogăţia şi puterea pot conduce la un comportament sociopat la oamenii care nu au un fundament puternic bazat pe relaţii pline de iubire.

Cu cât ai mai mulţi bani şi mai multă putere, cu atât mai interesaţi devin oamenii cu care ai de-a face. Dacă oamenii cu care interacţionezi încearcă mereu să te manipuleze şi să profite de pe urma ta, poate fi foarte greu să optezi pentru fericire. Toate comorile din lumea materială nu înseamnă nimic dacă nu dispui de iubire, şi nu-ţi poţi cumpăra iubirea pe care o cauţi.

Acest sistem, de a absorbi energia de la ceilalţi, operează prin simpla intenţie conştientă, nu este necesară nicio cunoaştere ştiinţifică pentru a ne folosi de el în viaţa de zi cu zi.

Dr. Fritz Albert Popp a descoperit încă din anii 1970 că ADN-ul stochează fotoni. Popp a descoperit că toate formele de viaţă absorb fotoni în ADN-ul lor, inclusiv bacteriile, plantele, insectele şi peştii. În anumite cazuri, Popp a descoperit direct schimbul de lumină între organisme. Daphnia, o specie comună de muscă de apă, emite lumină care este apoi absorbită de vecinele sale. Acelaşi efect a putut fi observat şi în cazul peştilor mici. Fotonii păreau direcţionaţi de o forţă inteligentă, ca şi cum ar fi ştiut unde trebuie să meargă şi ca şi cum ar fi fost ghidaţi de la un organism la altul.

Când Popp a deschis o moleculă de ADN cu ajutorul unei substanţe chimice, din ea a ieşit un flux de aproximativ o mie de fotoni. Acest lucru sugerează că fiecare moleculă de ADN poate fi comparată cu un cablu de fibră optică în miniatură. Fotonii oscilează în interiorul ADN-ului cu viteza luminii, până când corpul are nevoie de ei. Popp a mai descoperit şi faptul că există o conexiune strânsă între aceşti fotoni şi starea de sănătate. În zonele slăbite ale corpului, sau dezechilibrate, cantitatea de lumină stocată de ADN este considerabil mai mică, iar uneori poate fi complet absentă.

O altă observaţie fascinantă a fost că, pe măsură ce suntem supuşi unui stres din ce în ce mai mare, ADN-ul nostru eliberează din ce în ce mai multă lumină, devenind din ce în ce mai întunecat. Stresul lezează ţesuturile corpului şi poate fi la fel de nociv ca şi fumatul. Ori de câte ori avem nevoie de un proces de vindecare, ADN-ul nostru eliberează fotonii pentru ca aceştia să facă reparaţiile necesare.

Dr. Glen Rein a descoperit că noi putem controla direct câtă lumină este stocată în ADN-ul altei persoane. Gândurile pline de iubire şi afecţiune creează o reacţie de vindecare, amplificând numărul fotonilor din ADN, în timp ce mânia subită şi agresiviatea extrag lumina din moleculele de ADN. Subiecţii care au participat la experiment au reuşit să controleze în mod conştient vindecarea sau nu a ADN-ului. Când şi-au propus să vindece ADN-ul, procesul a funcţionat, dar dacă s-au focalizat exclusiv asupra iubirii, fără a o direcţiona în mod specific asupra ADN-ului, numărul de fotoni din acesta a rămas neschimbat.

Universul este o fiinţă vie, deci şi toate aspectele sale sunt vii. Universul este astfel construit încât să producă viaţă biologică la nivel cuantic. Prin urmare, lumina este vie. Cea mai simplă fiinţă din existenţă este lumina sau ceea ce numim fotoni.

Potrivit acestui model nou, un singur foton poate stoca infinit mai multe informaţii decât am putea crede că este posibil, inclusiv codul genetic complet ce permite construirea unui anumit tip de organism. Aceste informaţii genetice rămân codificate în fotoni indiferent de distanţele cosmice pe care acesta le parcurge.

Mişcarea prin spaţiu nu perturbă cu nimic structura interioară a fotonului. Lumina reprezintă de asemenea o sursă foarte valoroasă de energie vitală necesară pentru a menţine organismele vii şi sănătoase.

În cadrul acestui model al cosmosului viu, lumina are nevoie de un vehicul inteligent pentru a fi transportată dintr-un loc în altul. Experimentele ştiinţifice ale doctorului Rein sugerează că ori de câte ori nutrim un gând despre altcineva sau chiar despre un simplu material bilogic noi creăm în mod automat un tunel între corpul nostru şi viaţa asupra căreia ne focalizăm atenţia. Lumina începe imediat să curgă prin acest tunel.

Constatăm că există două forţe diferite care colaborează în cadrul acestui noi model al „biologiei energetice”. Pe de o parte avem lumina care asigură puterea empirică a vitalităţii, iar pe de altă parte avem o altă forţă, care modelează, dă formă şi direcţionează lumina prin pasajele (tunele) energetice invizibile. Această forţă este iubirea.

Cele care creează aceste tunele nu sunt altceva decât gândurile noastre. Ori de câte ori avem un gând legat de altcineva, noi creăm automat un tunel în Câmpul Punctului Zero intre noi şi persoana respectivă iar fotonii încep să circule prin el. Aceşti fotoni pot fi apoi codificaţi cu informaţii provenite de la gândurile noastre, creând astfel un mecanism practic pentru comunicarea telepatică. Iubirea este inclusiv forţa care creează ADN-ul fantomă. Ea poate susţine fotonii în forma moleculei de ADN, sau poate crea un tunel prin care îi trimite în afara moleculei, la distanţe oricât de mari.

Din punct de vedere filozofic, acestor două forţe le pot fi atribuite genuri, arhetipul masculin – lumina fiind forţa masculină care se proiectează către exterior şi care asigură puterea brută, şi arhetipul feminin – iubirea fiind forţa feminină care modelează, dă formă şi direcţionează lumina. Din punct de vedere psihologic, noi trebuie să echilibrăm în viaţa noastră aceste caracteristici ale personalităţii sau „arhetipuri” pentru a fi sănătoşi. Genurile din viaţa biologică nu sunt altceva decât reflexii holografice ale structurii energetice de bază a universului. Atracţia sexuală are adeseori funcţia subconştientă de a ne orienta către oamenii de la care avem cel mai mult de învăţat.

La modul ideal, după ce am creat un tunel între noi şi altcineva prin gândurile noastre, schimbul de fotoni curge în ambele direcţii. În cazul în care vindecăm pe altcineva, noi trimitem mai mulţi fotoni în interiorul corpului său iar atunci când absorbim energie atragem mai mulţi fotoni din corpul altcuiva. Ori de câte ori ne direcţionăm gândurile pline de mânie asupra altei persoane, noi creăm automat un tunel prin care încercăm să atragem fotonii săi. Pentru a reuşi, trebuie să-i înfrângem spiritul, făcându-l să simtă o emoţie negativă precum vinovăţia, teama, ruşinea, tristeţea, mânia, dezgustul, teroarea sau şocul.

Dacă persoana vizată rămâne însă ancorată ferm într-o stare de iubire, refuzând să se lase terorizată sau să se complacă într-o emoţie negativă, ea îşi va proteja energia vitală şi nu va pierde niciun foton. Această învăţătură trebuie neapărat integrată de către cei care doresc să îşi protejeze şi să îşi prezerve energia vitală. Dacă reuşim să absorbim energie de la altcineva, iar această persoană se ofileşte în prezenţa mâniei noastre, noi extragem lumină din depozitul ADN-ului răspândit în întregul său corp. Acest lucru ne asigură o sursă rapidă de energie. Devenim astfel mai lucizi şi mai vitali dar metoda nu se compară nici pe departe cu cea naturală a iubirii autentice, care este infinit mai bogată şi mai complexă. Absorbţia energiei de la o altă persoană reprezintă calea negativă şi îţi garantează că tot ceea ce iei de la altcineva îţi va fi luat într-o manieră similară.

Noi dovezi în sprijinul acestui concept au fost aduse de dr. A.B. Burlakow care a plasat nişte icre de peşte fecundate unele lângă altele, astfel încât fotonii să poată circula liber între ei. Când a aşezat icre mai vechi şi mai mature lângă cele mai tinere, primele (icrele mai vechi) au extras literalmente energia vitală a celor din urmă, care s-au îmbolnăvit, s-au ofilit, au suferit deformări iar unele chiar au murit.

Practic, icrele mai vechi şi mai puternice s-au hrănit cu energia vitală a celor mai tinere şi mai slabe pentru a-şi asigura propria supravieţuire. Acelaşi mecanism ne permite şi nouă să le transferăm altora o stare de sănătate mai bună. Când Burlakow a aşezat icre doar cu puţin mai tinere lângă altele mai bătrâne, în cadrul experimentelor sale, primele şi-au accelerat practic procesul de dezvoltare, crescând mult mai repede până când au atins acelaşi nivel de dezvoltare ca şi cele mai bătrâne. Interesant este şi faptul că aceste efecte de slăbire sau de vindecare au putut fi complet blocate prin aşezarea unui perete de sticlă între cele două containere care conţineau icrele. Acest lucru se datorează faptului că sticla blochează lumina ultravioletă.

Dr. Daniel Benor a analizat 191 de studii ştiinţifice diferite referitoare la vindecarea spirituală, în cadrul cărora subiecţii şi-au propus să vindece prin intenţie un ţesut viu. Încercarea de vindecare s-a făcut pe o largă varietate de forme de viaţă, inclusiv bacterii, alge, plante, insecte, animale şi oameni. În mod surprinzător, 64 la sută din aceste 191 de studii au condus la rezultate semnificative, chiar şi în cazul în care oamenii vindecaţi s-au aflat la o distanţă considerabilă. Acest lucru înseamnă că atunci când ne direcţionăm gândurile şi emoţiile, îndeosebi cele pline de iubire, asupra altor forme de viaţă, noi deschidem un tunel care permite trecerea fotonilor de lumină. Acest efect este foarte consistent şi a fost observat cu claritate în majoritatea studiilor referitoare la procesul de vindecare. Mai mult, atunci când vindeci pe altcineva, nu trebuie să renunţi la proprii tăi biofotoni ci poţi acţiona ca o lentilă care focalizează energia universului, lasând-o să curgă prin tine. Vindecătorul nu vindecă. El este doar un canal prin care curge energia inteligentă, CPZ, direcţionând-o către o entitate pentru ca aceasta să se vindece singură. Acest mecanism este valabil inclusiv pentru vindecători, care, dacă ar înţelege că nu sunt responsabili decât pentru oferirea unei oportunităţi de vindecare, nu pentru vindecarea propriu zisă, s-ar elibera de o povară enormă a unei responsabilităţi greşit înţelese.

Atunci când ne aflăm într-o stare meditativă profundă, noi deschidem în mod natural numeroase micro tunele care atrag fotoni în ADN-ul nostru. Aceasta este explicaţia ştiinţifică a efectului placebo, care generează o reacţie de vindecare prin simplul fapt că suntem convinşi că ne vom vindeca. Sociopaţii sunt singurii care refuză sentimentele de iubire considerându-le o slăbiciune personală. De aceea starea de sănătate şi orizontul atenţiei lor au de suferit, singura modalitate pe care o cunosc de a se simţi vii fiind furtul de energie. În acest scop, nu se sfiesc să atace, să facă de ruşine, să umilească şi să se simtă ofensaţi, cerând de la cei din jurul lor sacrificii din ce în ce mai mari, scuze şi concesii.

Sociopaţii provoacă în mod deliberat oamenilor buni la inimă reacţii negative, ştiind că una din marile surse de energie şi vitalitate apare atunci când altcineva le cere iertare.

De reţinut că munca fără plăcere poate conduce la dificultăţi în a absorbi energie vitală din CPZ. Echilibrul acestor oameni este perturbat, generând dizarmonie în ei înşişi şi în ceilalţi.

Energia IUBIRII are o natură care o determină să ordoneze tot ceea ce atinge.

IUBIREA foloseşte lumina şi are puterea de a o direcţiona.

Voi sunteţi tot ceea ce există: fiecare fiinţă, fiecare emoţie, fiecare eveniment şi fiecare situaţie. Sunteţi unitate, sunteţi infinitate. Sunteţi iubire/lumină sau lumină/iubire.

Sunteţi pur şi simplu.