Modificările climatice nu se datorează poluării industriale, cum în mod fals se induce de media

Modificările climatice nu se datorează poluării industriale, cum în mod fals se induce de media

– Activitatea celor două binecunoscute centuri Van Allen de radiație, ale Pământului, s-au modificat atât de mult în mai, 1998, încât a dus la crearea unei noi centuri, generând emoție și uimire în rândul comunității științifice. Această nouă centură conține în principal particule ionizate de azot, neon și oxigen, ceea ce este ceva nou și neașteptat, întrucât centura de radiație Van Allen este alcătuită în special din protoni;
– la sfârșitul anului 1990, în straturile de mijloc ale atmosferei Pământului s-a descoperit o zonă cu 5060% mai mult ozon decât se estima deși poluarea se presupunea că reduce concentrația de ozon, nu o mărește. Această zonă se află deasupra locației” găurilor din ozon „.
– s-a constatat că în atmosfera superioară a Pământului se află mult mai multe molecule de hidroxid (OH) decât pot să explice oamenii de știință;
– în aurorele Pământului au fost văzute „emisii puternice de la atomi de neon, argan și xenon „;
– modul global, Pământul a pierdut 3% din lumina sa solară pe decadă, începând cu anul 1950. În ultimii treizeci de ani, cantitatea de lumină solară care ajunge la suprafața Pământului a scăzut cu 10%, și cu 15% în ultimii cincizeci de ani, arătând că efectul se accelerează. Aceasta sugerează că atmosfera a devenit în mod considerabil mai densă. Majoritatea oamenilor de știință s-ar aștepta ca în urma creșterii densității atmosferei temperatura pe Pământ să scadă, nu să crească. Prin urmare, această descoperire șocantă venea în contradicție cu toate opiniile științifice și drept rezultat a fost ignorată;
– În anul 2009, NASA a anunțat că în ultimii douăzeci și cinci de ani apariția norilor luminoși noctilucenți mezosferici din atmosfera superioară a Pământului a devenit din ce în ce mai frecventă, aceștia migrând dinspre poli și strălucind mai mult ca niciodată. Acest fenomen nu poate fi atribuit unei modificări a temperaturii. Este, în final vorba de o schimbare globală, pe care nu o înțelegem, nu e la fel de simplă ca o modificare de temperatură. Fenomenul norilor luminoși sau norii mezosferici polari, poate fi observat de la latitudini cuprinse între 50 și 65 grade, în lunile de vară, iunie – iulie pentru emisfera nordică și decembrie – ianuarie în emisfera sudică. Norii noctilucenți se formează la limita superioară a atmosferei, la altitudini între 80 și 85 km față de norii obișnuiți care sunt la maxim 16 km. Există o legătură între schimbările de temperatură la nivelul solului și o cauzalitate aproape sigură a curenților de aer polar la mare altitudine. Când temperatura la sol era de aproximativ 10 grade Celsius, norii luminoși apăreau cu o frecvență mai mare. De asemenea, vânturile polare de la mare altitudine corelau cu apariția mai frecventă a fenomenului;
– oceanele lumii s-au încălzit semnificativ încă de la sfârțitul anilor 1940 și este interesant că, ceva mai puțin de jumătate din creșterea de temperatură apare sub adâncimea de 300 metri. Se poate considera că aceste modificări rapide și neprevăzute ale temperaturii erau imposibile, întrucât lumina soarelui nu poate ajunge la aceste adâncimi. Aceste modificări ale temperaturii apărute în apa de sub suprafață pot prezice regimul apei de suprafață câteva luni mai târziu. La nivelurile cele mai adânci ale Oceanului Pacific există anomalii de temperatură ce indică o mișcare lentă circulară, în sensul orar, iar aceste anomalii ale temperaturii de adâncime sunt precis corelate cu variațiile în emisia de energie solară. Aceasta a permis crearea unui model de succes pentru prezicerea în avans a fenomenelor El Nino și La Nina;
– activitatea seismică a Pământului pare să fi crescut și ea. Conform Administrației Geologice a Stelor Unite – USGS – în anul 1973 au fost înregistrate 4518 de cutremure peste magnitudinea de 3 grade pe scara Richter în întreaga lume iar în anul 2003 au fost 17.443. Aceasta reprezintă o creștere totală de 386% a activității seismice situată deasupra magnitudinii de 3 grade, între anii 1973 și 2003;
– înainte de anul 1998, Pământul se îngusta gradat la ecuator și se alungea la poli. Totuși, începând cu anul 1998, această tendință s-a inversat. Acum, Pământul se bombează la ecuator și se contractă la poli. Estimările că pierderea în greutate datorată topirii calotei glaciare și ghețarilor sunt mult prea mici pentru a justifica magnitudinea efectului. Anomaliile din câmpul magnetic al Pământului sugerează că o inversare a polilor magnetici este deja pe cale să se producă, iar modelele nu au reușit să prezică într-un mod clar cât de curând se va duce la bun sfârșit acest fenomen. Este interesant că în martie 2004 a fost pentru prima oară cînd s-a detectat un uragan în emisfera sudică a Pământului.
– Încălzirea globală, după viziunea Asociației Meteorologice Mondiale, atrage atenția asupra creșterii temperaturii în secolul XX, ca fiind cea mai mare modificare de temperatură din toate secolele din ultimii 1000 de ani. Cantitatea de vapori de apă din atmosfera emisferei nordice a crescut în ultimii 25 de ani. În plus, în anii 1990 a fost cea mai caldă decadă din ultimii 1000 de ani. Grosimea medie a gheții Mării Arctice în timpul verii a scăzut cu 40% în ultimii 30 de ani. În medie, lacurile sau râurile din emisfera nordică sunt acum cu două săptămâni pe an mai puțin acoperite de gheață comparativ cu acum 100 de ani. Începând cu anul 1966, învelișul global de zăpadă din emisfera nordică a scăzut cu aproximativ 10%. Ghețarii din regiunea Argentina – Chile se topeau cu 200% mai repede în anul 2003 comparativ cu anul 1973. Chiar și NASA a admis că „ peninsula (antarctică) s-a încălzit cu 2 până la 3 grade Celsius, în ultimii 50 de ani, dând naștere la o subțiere rapidă, la o topire accelerată și la o dezintegrare rapidă a platformelor sale de gheață;
– Încă din anul 1950, conform unor estimări, aproape 600.000 de specii de plante și animale au dispărut, iar în prezent, încă 40.000 sunt pe cale de dispariție. Aceasta este cea mai mare rată de extincție de la dispariția dinozaurilor. Patruzeci de procente din toate speciile cunoscute de pe Pământ sunt acum amenințate de dispariție. Cea mai conservativă estimare este că rata actuală de extinție este de 100 de ori decât rata de fond. Biologul O. Wilson a estimat că în jurul anului 2100 jumătate din speciile de animale și plante vor dispărea.

Toate modificările pe care le-am prezentat sunt generate de faptul că sistemul solar se deplasează într-o zonă din galaxie mult mai încărcată din punct de vedere energetic. Precesia echinocțiilor, centrul galactic, steaua Alcyone, Constelația Pleiadelor. NASA știe ceva ce preferă să țină departe de public. Ei s-au documentat pe ascuns asupra modificării climei inter-planetare și știu ce anume se petrece. Se pare că umanitatea este mult prea imatură pentru a putea percepe corect viziunea globală. Cu tot secretul, unele studii au reușit să fie cunoscute. În anul 1993, o sondă spațială a NASA a detectat pentru prima oară heliu ionizat și radiație ultravioletă extremă mediul local interstelar. Aceasta i-a făcut pe astronomi să realizeze că „gazul” fierbinte, ionizat al mediului interstelar local se extinde mult mai departe decât s-a presupus anterior. Prin anul 2003, sonda spațială Ulysses a măsurat densitatea prafului din mediul interstelar ca fiind „ un factor de 4 până la 5 ori mai mare”. (adică era cu 400 – 500% mai mult praf) decât fusese observat anterior pe baza măsurătorilor făcute de la sol. Între anii 2000 și 2003 cantitatea de praf galactic ce a pătruns în sistemul nostru a crescut cu 300%, comparativ cu cantitatea înregistrată în anul 1990. În 2009, NASA a făcut un anunț uluitor referitor la aceste modificări neîntrerupte în ,” praful local „ din afara sistemului nostru solar:”sistemul solar trece printr-un nor interstelar despre care fizica afirmă că nu există „. Folosind datele de la Voyager am descoperit un câmp magnetic foarte puternic chiar în afara sistemului solar care este mult mai puternic magnetizat decât ne-am fii gândit anterior. În anul 2009 intensitățile razelor cosmice (galactice, din afara sistemului solar) crescuseră cu 19% peste orice au văzut în ultimii cincizeci de ani. În anul 2008, NASA a anunțat despre câmpul magnetic al Soarelui, care se întinde până dincolo de orbita lui Pluto, că s-a contractat cu 25% în ultima decadă și că atinsese cele mai mici limite de la începutul erei spațiale, în urmă cu cincizeci de ani. Se pare că această energie ce pătrunde în sistemul solar are proprietăți bioactive (norul de praf fiind constituit din bacterii uscate prin congelare, liofilizate). În 2007. Oamenii de știință au anunțat că bacteria Salmonella ce a zburat cu nava spațială Atlantis, a devenit cu 300% mai puternică – 167 de gene diferite s-au modificat făcând ca șansele să se producă să fie de trei ori mai mari. În anul 2008, chinezii au obținut fructe și legume de dimensiuni masive, cum ar fi roșii de 10 kg – prin simpla lor plimbare prin spațiul cosmic.
Alinierea Pămîntului cu planul galactic ar putea genera o creștere de până la 450% a acurateței psihice, efect manifestat în fiecare zi – timp de o oră, începând cu ora 13.30 – timpul sideral local – iar acest efect s-a dovedit a fi adevărat de-a lungul a douăzeci de ani de studii. Cum ar putea fi afectat ADN-ul de simpla prezență a unei energii galactice de frecvențămai mare, avem exemplul lui P. Gariaev care a reușit să transforme complet un embrion de broască într-un embrion de salamandră, generând o mutație completă, foarte rapidă, fără a folosi niciun fel de combinare convențională a genelor ci doar un fascicul de raze laser. În experimentul lui P. Gariaev, tot ce a fost necesar pentru transformarea ADN-ului a fost o sursă suficient de puternică de energie, în acest caz razele laser. Se pare că acum, în întregul nostru sistem solar pătrunde o sursă similară și foarte puternică de energie ce provine de la câmpurile energetice naturale ale galaxiei. Se pare ca ea are capacitatea de a transforma activ Pămîntul, cât și Soarele, celelalte planete și sateliții lor. Întrucât trăim pe Pământ, ar trebui cași noi să resimțim efectele acestei transformări – atât printr-o transformare a conștiinței cât și prin transformările care apar la nivelul materiei biologice și fizice. Dr. John Hawks a descoperit dovada genetică a faptului că evoluția umană se face acum de 100 de ori mai rapid decât se făcea în urmă cu 5000 de ani, astfel încât 7% din materialul nostru genetic s-a transformat deja – iar rata continuă să se accelereze.