DUMNEZEU, ENERGIE CUANTICĂ, VEŞNIC ŞI INFINIT, EXISTĂ!

Acad. Prof. Dr. Ing. Corneliu Cărbunescu

Universul nostru este infinit în extinderea sa spaţială și temporală, apărând legi noi care devin operaționale pe măsura ce sondăm noi scări dimensionale.

Spațiul vid nu este vid. Cea mai mare parte din energia universului apare într-o formă misterioasă, deocamdată inexplicabilă, care se regăsește în totalitatea spațiului vid.

Comunitatea ştiinţifică a anului 1917 considera că universul era static și etern și era format dintr-o singură galaxie, Calea Lactee, înconjurată de un spațiu vast, infinit, întunecat și gol. Astăzi se știe că universul nu este static, ci se extinde, conform descoperirii din 1929, iar expansiunea acestuia a pornit de la un Big Bang cu aproximativ 13,72 miliarde de ani în urmă.

Azi știm că galaxia noastră este doar una dintre cele probabil 400 de miliarde de galaxii din universul observabil. Harlow Shapley a demonstrat că galaxia Calea Lactee era mult mai mare decât se crezuse și că Soarele nu se afla în centrul ei, ci într-un colţ îndepărtat, neinteresant.

„Materia” stelară și „materia” terestră sunt în mare parte aceleași. Newton, în anul 1665, lăsând un fascicul de lumină solară să treacă printr-o prismă, a observat cum lumina solară se dispersează în culorile curcubeului.

Lumina albă a Soarelui conţinea toate aceste culori. În anul 1912 Slipher a studiat spectrele luminii provenite de la diverse nebuloase-spirală și a constatat că respectivele spectre erau similare cu cele ale stelelor apropiate, exceptând faptul că toate liniile de absorbţie erau deplasate cu același interval de lungime de undă. Fenomenul se datorează „efectului Doppler”, Doppler explicând în 1842 că undele care vin spre noi de la o sursă aflată în mișcare vor fi expandate, dacă sursa se îndepărtează de noi, și comprimate dacă sursa se aproprie. Semnalul acustic se aude mai ascuțit dacă emitentul acestuia se apropie de noi și mai jos dacă se îndepărtează.

Rezultă că același fenomen se aplică și la undele luminoase. Undele luminoase ale unei surse care se îndepărtează de noi se vor alungi și vor apărea mai roşii, deoarece roşul se află la limita spectrului vizibil, caracterizată de lungimi de undă mai mari, în vreme ce undele de la o sursă care vine spre noi vor fi comprimate și vor apărea mai albastre.

Conform legii lui Hubble, există o relație direct proporţională între viteza de recesie (de îndepărtare) și distanța la care se află galaxiile. Galaxiile aflate la distanţe mai mari de noi se deplasează cu viteze și mai mari.

Niciun nucleu – în afară de hidrogen, heliu, litiu – nu s-a format în timpul mingii de foc primordiale care a fost Big Bangul.

Nucleele mai grele au apărut în corpul nostru din compoziţia stelelor care au explodat.

Vera Rubin a analizat viteza de rotaţie a galaxiei noastre și a observat că stelele și gazul fierbinte care se îndepărtau tot mai mult de centrul galaxiei noastre se mişcau mult mai repede decât ar fi trebuit să se întâmple dacă forța gravitațională care le propulsa mișcarea s-ar fi datorat doar „masei” tuturor obiectelor observate în interiorul galaxiei. Singura posibilitate de a explica această mișcare era să se accepte existența în galaxia noastră a unor „mase” mult mai mari.

Particulele dominante din univers nu sunt neutronii și protonii produşi în timpul Big Bangului, sunt ceva nou, o materie primă care nu este nici substanţă stelară, nici substanţă terestră, dar este „ceva”. Deoarece această „materie” primă, prin însăşi natura ei, nu interacţionează electromagnetic ca să producă lumină, și interacţiunile ei cu „materia” normală sunt extrem de slabe, extrem de dificil de detectat.

DUMNEZEU, Energie Cuantică, există. Moise a spus: „ Atunci v-ați apropiat și ați stat sub munte, muntele ardea cu foc până la cer și era negură, nor și întuneric. Iar Domnul v-a grăit de pe munte, din mijlocul focului, și glasul cuvintelor Lui l-ați auzit, iar Faţa Lui n-ați văzut-o, ci numai glasul I l-ați auzit.

Albert Einstein, la nivelul cunoașterii umane a anului 1917, când se considera universul static, a înlocuit cuvântul „întuneric” folosit de Moise cu „întunecat”.

Albert Einstein nu a înțeles că energia este invizibilă și este compusă din pachete de energie, cuante de energie, infinitezimale, care se depărtau de Pământ.

Focul relatat de MOISE și PRELUAT de acesta din știința universală, este o explicație „a efectului Doppler” care se aplică atât în cazul cuantelor sonore, cât și al celor luminoase.

Aceasta este explicaţia metaforei lui Moise, focul având culoarea ROŞIE!

Lumina albă emisă de Soare se dispersează în culorile curcubeului, deci vorbim de 7 pachete cuantice distincte, ROGVAIV!

S-au observat în lumina dispersată de Soare benzi întunecate în mijlocul culorilor ROGVAIV și s-a tras concluzia că acestea se datorau existenței energiei cuantice din atmosfera din jurul Soarelui, care absorbea din lumină anumite culori sau lungimi de undă specifice.

Aceste „linii de absorbţie” pot fi identificate cu lungimile de undă ale luminii despre care s-a observat prin măsurători că sunt absorbite de substanţele cunoscute de pe Pământ, incluzând hidrogenul, oxigenul, fierul, sodiul și calciul.

Un cercetător a observat în anul 1868 2 linii de absorbţie noi în regiunea galbenă a spectrului solar care nu corespundeau niciunui element terestru cunoscut, considerând că este vorba de un element nou pe care l-a numit heliu. Peste ani heliul a fost descoperit și pe Pământ.

Începând cu anul 1912 Slipher a studiat spectrele luminii provenite de la diverse nebuloase-spirală și a constatat că respectivele spectre erau similare cu cele ale stelelor apropiate, exceptând faptul că toate liniile de absorbţie erau deplasate cu același interval de lungime de undă, confirmând „efectul Doppler”. Rezultă clar că majoritatea acestor pachete de cuante de energie se îndepărtau de noi cu viteze considerabile.

Concluzia care se desprinde este că DUMNEZEU, Energie Cuantică, minipachete de cuante energetice, există în tot Cosmosul și se comportă după legile Lui.

CREATORUL MULTIVERSURILOR DIN „NIMIC” ŞI AL LEGILOR CARE LE GUVERNEAZĂ ESTE DUMNEZEU, ENERGIE CUANTICĂ, INFINIT ŞI VEŞNIC.

O descoperire spectaculoasă în astronomie a fost faptul că „materia” stelară și „materia” terestră sunt în mare parte aceleași.

Fiecare atom din corpul nostru a făcut parte cândva dintr-o stea care a explodat, deci corpurile noastre sunt alcătuite din pulbere de stele.

Analizând Big Bangul, constatăm că niciun nucleu în afară de hidrogen, heliu și litiu nu s-a format în timpul mingii de foc primordiale, precum și nici alt nou tip de particulă elementară care nu există pe Pământ.

La bilanţul energetic a rezultat că particulele dominante din Univers nu erau neutronii și protonii ci „ceva” misterios care curge între stele și în miezul stelelor și dirijează în tăcere întregul spectacol gravitaţional pe care-l numim galaxie.

Acest „ceva” este energia cuantică care a provocat Big Bangul și s-a transformat în proporţie de 30% în „masa” observabilă iar restul de 70% a rămas în faza primară de energie cuantică, numită de Einstein energia întunecată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.