Pentru cei care accepta concluziile pe care știința ne-a făcut să le credem în ultimii trei sute cincizeci de ani, mai exact de când Isaac Newton a enunțat legile fizicii, simplul fapt de a gândi că prin conștiință putem afecta mediul în care trăim, nu reprezintă altceva decât erezie.
Faptul că experiența noastră interioară este capabilă de așa ceva, face să se estompeze zona de siguranță care desparte în mod tradițional știința de spiritualitate, și pe noi de lume. În loc să credem că suntem victime pasive într-un loc unde, de exemplu lucrurile doar ,,se întâmplă’’ fără nici un motiv evident, această nouă opinie ne plasează direct la cârma vieții.
În aceasta poziție, suntem puși în fața dovezilor de netăgăduit care confirmă faptul că suntem arhitecții realității noastre. Cu această confirmare vedem că avem puterea de a elimina bolile și de a face din război doar o amintire a trecutului. Dintr-o dată soluția materializării celor mai înalte visuri ale noastre în realitate ne este la îndemână. De aici decurg două întrebări firești: care este locul nostru în univers? și, ce se presupune că ar trebui să facem în viață?
Suntem în fața unei revoluții în viața noastră și trebuie să descoperim ce semnifică ea pentru omenire, în condițiile în care s-a demonstrat științific că obiectul atenției noastre modifică realitatea însăși, sugerându-ne mai mult ca evident faptul ca trăim într-un univers interactiv. Oamenii de știință au demonstrat că, în timp, noi credem că doar observăm lumea, de fapt este imposibil să ,,observăm’’ ceva pur și simplu, indiferent dacă atenția noastră se concentrează pe o particulă cuantică într-un experiment de laborator, sau pe orice altceva de la vindecarea corpului, la succesul în carieră și la relațiile noastre, avem anumite așteptări și credințe, referitor la ceea ce vedem. Uneori suntem conștienți de aceste prejudecăți dar, de cele mai multe ori, nu suntem.Aceste experiențe interioare devin parte din lucrul asupra căruia ne concentrăm. „Observând”, devenim parte a ceea ce observăm. S-a demonstrat științific că, în timp ce urmărim, pur si simplu, lumea într-un loc, schimbăm într-un fel sau altul, ceea ce se întâmplă într-un alt loc. În anul 1935 Albert Einstein a menționat cât de tulburătoare pot fi aceste efecte cuantice, pe care le-a numit ,,acțiune fantomatică la distanță’’ afirmând că nu există nicio definiție rațională a realității, care să permită explicarea acesteia. Influența, în anumite condiții, a conștiinței umane asupra energiei cuantice, omniprezente în univers, ne face să ne punem întrebările referitoare la realitatea în care trăim, și cine suntem noi în cadrul acestei realități.
Conform celor spuse de Wheeler, din observatori devenim toți, participanti, deoarece când ne concentrăm atenția asupra unui anumit loc, la un anumit moment, ne implicăm conștiința. Iar în vastul câmp al conștiinței, se pare că nu există o graniță clară care să arate unde ne terminăm noi și unde începe restul universului. Când ne gândim la lume în acest mod, devine clar că sub formă de energie totul este interconectat.
Pe măsură ce oamenii de știință continuă să determine exact ce înseamnă să fim participanți, noile dovezi ne îndreaptă către o concluzie clară, aceea că trăim într-o realitate interactivă, în care schimbăm lumea din jurul nostru prin modificarea a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru în timp ce observăm gandurile, sentimentele și credințele noastre.
Deci aici se desprinde concluzia principală că, pentru a ne modifica viața și relațiile, pentru a ne vindeca corpul și a aduce pace copiilor noștri, familiei, popoarelor noastre, este nevoie de o mentalitate simplă dar clară, în modul în care folosim credința și convingerile noastre.
Îndoctrinarea științifică falsă emisă de Newton, precum că spațiul dintre ,,lucruri’’este gol și că experiențele noastre, interioare, sentimentele și credințele, nu au nici un efect asupra lumii de dincolo de corpul nostru, a început să se clatine serios odată cu dezvoltarea fizicii și mecanicii cuantice.
Experiențele ce duc la zdruncinarea din temelii a paradigmei dezvăluie că suntem scăldați de un câmp de energie inteligentă, care umple ceea ce se credea că este un spațiu gol. Alte descoperiri demonstrează, dincolo de orice îndoială, că acest câmp reacționează în funcție de noi. Se rearanjează în prezența sentimentelor și credințelor noastre ce pornesc din inimă și aceasta este revoluția care schimbă totul.
Asta înseamnă că de când Isaac Newton a enunțat legile fizicii în anul 1680, acestea au fundamentul pe informații false sau cel puțin, incomplete, că ceea ce acceptăm ar fi capacitățile și limitele noastre. De atunci, mare parte din știință se bazează pe credința că suntem nesemnificativi în schema generală a lucrurilor. Ne-a exclus din însăși ecuația vieții și a realității.
Atunci este, oare, de mirare că simțim că nu avem puterea de a-i ajuta pe cei dragi și pe noi înșine când ne confruntăm cu crize majore? Este oare surprinzător că ne simțim frecvent neajutorați când vedem cum lumea se schimbă atât de repede, încât s-a spus că ,,se destramă’’? Dintr-o dată, totul, de la capacitățile personale și limitări până la realitatea noastră colectivă, ne este la îndemană. Este aproape ca și când circumstanțele lumii noastre ne împing spre noua frontieră a conștiinței însăși, forţându-ne să redescoperim cine suntem, pentru a supraviețui situației pe care am creat-o. Motivul pentru care suntem un factor cheie în această revoluție este acela că ea se bazează pe ceva ce facem chiar acum, în acest moment. Fiecare în parte, și împreună, conștient și inconștient, noi toți alegem ce perspectivă să avem despre noi și care credem că este adevărul despre lume. Rezultatele credințelor noastre ne înconjoară sub forma experiențelor de zi cu zi.
Revoluția cunoașterii științifice sugerează că, de la sănătatea personală și relații, până la războiul global și la pace, realitatea vieților noastre nu este nimic mai mult și nimic mai puțin decât ,,undele credințelor’’noastre care modelează substanța cuantică din care este făcut totul. Totul are legătură cu ceea ce acceptăm despre lume, despre capacitățile și limitele noastre și despre noi înșine.
Deși rezultatele unor cercetări revoluționare privind realitatea au fost deja publicate în reviste de specialitate renumite, ele sunt prezentate de cele mai multe ori în termeni științifici, care maschează puterea semnificației lor pentru cineva care nu are formație științifică.
Trebuie să traducem limbajul științific pe înțelesul tuturor pentru a ne spune că suntem o componentă puternică a lumii noastre. Viețile noastre cotidiene ne arată că suntem. Noua știință a fizicii cuantice începând cu sfârșitul anilor 1990, ne arată că nu suntem niște victime neajutorate, ci că suntem exact opusul. Cercetările întreprinse în acest domeniu nou al științei au dezvăluit printre altele :
– Universul, lumea și corpul nostru sunt alcătuite dintr-un câmp comun de energie, ceea ce a fost recunoscut științific în secolul al XX-lea și care acum este cunoscut sub denumiri cum ar fi câmpul, holograma cuantică, mintea lui DUMNEZEU sau Matricea Divină.
– În câmpul Matricei Divine, lucrurile care au fost conectate fizic și apoi separate se comportă ca și cum ar fi încă legate, datorită fenomenului numit încâlcire (complicație, inseparabilitate).
– ADN-ul uman influențează direct ce se întâmplă în Matricea Divină într-un mod ce pare să sfideze legile timpului și spațiului.
– Credința umană (sentimentele și emoțiile ce o însoțesc) modifică direct ADN-ul, care afectează ceea ce se întâmplă în Matricea Divină.
– Când ni se schimbă credințele despre corpul și lumea noastră, Matricea Divină transpune acea schimbare în realitatea vieților noastre.
Ținând seama de aceste descoperiri, precum și de altele netratate aici în mod direct, rezultă că ne naștem cu capacitatea naturală de a creea și de a ne modifica corpul și lumea.
Dacă putem accepta dovezile de netăgăduit că însăși conștiința și rolul nostru în ea sunt verigile ce lipsesc din teoriile despre modul în care funcționează realitatea, atunci totul se schimbă. Odată cu această schimbare există și un nou început. Aceasta ne definește mai degrabă ca parte din tot ceea ce vedem și experimentăm, decât ca parte separată. Suntem astfel reintroduși – ca neam omenesc – înapoi în ecuația universului.
Perspectiva de a ne baza pe ceva din interiorul nostru, spre deosebire de a depinde de știința și tehnologia lumii exterioare, poate fi, oarecum, neliniștitoare pentru unii.
În cartea sa, Profetul Kahlil Gibran ne amintește ce înseamnă să ai un dar deosebit și să știi că puterea lui este deja în tine. El spune: ,,Niciun om nu-ti poate spune mai mult decât ceea ce se află, pe jumătate adormit, în zorile cunoașterii sale’’ adică nu spune că nu putem fi învățați ceva ce nu știam deja. Venind pe lume, știm deja cum să ne folosim de credințe. Este cunoscută expresia ,,Ce ființe stranii suntem, căci stând în iad, în adâncul întunericului, ne este teamă de propria noastră nemurire. Cu aceste cuvinte este descrisă ironia misterioasei noastre condiții în această lume.
Pe de o parte, ni se spune că suntem ființe delicate și lipsite de putere, care trăiesc într-o lume în care lucrurile pur și simplu se întâmplă, fără un motiv aparent. Pe de altă parte, tradițiile noastre spirituale cele mai vechi și cele mai sacre, ne spun că există o forță care trăiește în fiecare dintre noi, o putere pe care nu o poate atinge nimic din lume. Cu ea vine și promisiunea de a supraviețui celor mai întunecate momente ale vieții și asigurarea că perioadele dificile sunt doar o parte dintr-o călătorie care duce spre un loc unde lucrurile rele nu se mai pot întâmpla. Nu e de mirare că ne simțim derutați, neajutorați și uneori chiar mânioși, pe măsură ce vedem suferința celor dragi și împărtășim chinurile a ceea ce uneori pare să fie un iad în lumea din jurul nostru.
Deci, care dintre variante este adevărată, suntem noi oare, victime extrem de fragile ale unor evenimente aflate dincolo de voința noastră, sau suntem creatori ce au capacitați latente pe care noi de-abia începem să le înțelegem ? Răspunsul ar putea dezvălui adevărul unuia dintre cele mai profunde mistere ale trecutului nostru. Este de asemenea, și subiectul uneia dintre cele mai mari controverse din discuțiile științifice de azi. Motivul? Ambele întrebări au același răspuns: Da!
Da, uneori suntem victime ale circumstanțelor. Și da, uneori suntem chiar creatorii acestor circumstanțe.
Care dintre aceste roluri este determinat de alegerile făcute în viață bazate pe sistemul nostru de credințe. Prin intermediul puterii Dumnezeiești a credinței umane, ni se dă capacitatea, la fel de Divină, de a materializa ce anume credem, în matricea de energie care ne scaldă și ne înconjoară.
Pe cât de diferite pot părea pacea, relațiile și vindecarea, toate se bazează pe același principiu, „limbajul” credinței și sentimentele pe care le avem în legătură cu ceea ce credem.
Prin natura ei, cercetarea credințelor noastre este o incursiune profund personală. Fiecare dintre noi are o abordare ușor diferită față de credințele proprii și încercăm să găsim un mod de a le încorpora în cele colective ale culturii, religiei, familiei și prietenilor noștri. Întrucât este o experiență deosebită, există probabil tot atâtea idei despre ce este o credință, câţi oameni care le dețin.