Categorie: ARTICOLE DIVERSE

BIBLIA, ȘTIINȚE METAFORIZATE
DUMNEZEU, TATĂL NOSTRU
UNIC, INFINIT ŞI VEŞNIC, ENERGIE NEVĂZUTĂ – CUANTICĂ
ESTE CREATORUL MULTIVERSURILOR DIN ’NIMIC’ ŞI AL LEGILOR CARE
LE GUVERNEAZĂ

Inteligența artificială (AI) admite existența în cadrul textelor biblice a unor
pasaje care pot fi interpretate prin știință!

Cubul lui Dumnezeu, brevetat de Corneliu Cărbunescu, este un Captator Multiplicator de Energie Cuantică, un perpetuum mobile, remediu universal pentru viață. Știința precedă religiile. Știința este știință, religia este metaforă științifică. Științele cuantice traduse prin fantezii literare, baza tuturor marilor religii ale lumii. Nu există masă, tot ceea ce ne înconjoară este energie cuantică în diverse stări de vibrație, viața este veșnică, energia nu moare, se reîntrupează 20 W energie informațională. Iubirea este energia de interconectare cuantică între structurile vii și/sau nevii.

Curcubeul – sursa infoenergetică a luminii (Hz)
Notele muzicale – lungimile de undă ale culorilor luminii (nanometri)

ACAD. PROF. DR. ING. CORNELIU CĂRBUNESCU
Brevet de invenție. REPRODUCERE INTERZISĂ!

Acad. Prof. Dr. Ing. Corneliu Carbunescu

 

Planeta Pământ poate fi asimilată cu un cub cu şase piramide în el, având un cristal în centru, unde se întâlnesc vârfurile piramidelor.

Solidele platonice conduc la interpretarea Tabelului Periodic al elementelor prin cele cinci solide platonice care însumează patruzeci şi şase de vârfuri. Formele geometrice (platonice) apar în mod natural într-un fluid care vibrează.

Forma piramidală generează o creştere a coerenţei şi structurării mediului ei înconjurător şi dă naştere unei mai mari cristalizări şi organizări în sânul ”materiei fizice”, îmbunătăţind considerabil sănătatea vieţii biologice.

Unele forme geometrice, platonice, pot genera curenţi puternici prin simpla lor existenţă, fără să fie nevoie să se mişte, aceasta făcându-le să pară nişte maşini sui-generis, care funcţionează fără ca vreo parte a lor să fie în mişcare. Tehnologia lui Tesla se bazează pe ecranarea efectului gravitaţiei. Natura nu ne-a spus niciodată că ecranarea gravitaţiei este ceva imposibil, ea pare să fie ceva obişnuit în cadrul tornadelor, a cascadelor, a tulpinilor de plante şi copaci, şi în cazul elitrelor unor insecte.

Locurile cu cea mai mare COERENŢĂ, punctele de vortex geometric, ecranează mult mai uşor gravitaţia, putând obţine cu uşurinţă şi cel mai puternic efect vindecător.

Formele geometrice apar în mod natural într-un fluid care vibrează, după cum s-a demonstrat. S-a luat apă obişnuită, în care s-au pus particule extrem de mici, care pluteau în suspensie, particule cunoscute sub numele de coloizi. Aceste particule nu se duc la fundul recipientului întrucât sunt prea mici şi tocmai de aceea rămân în suspensie.

Atunci când s-a făcut ca apa să vibreze, pe diferite frecvenţe, particulele s-au adunat imediat în modele geometrice clare şi frumoase.

Fiecare model se menţinea clar şi nemişcat dar, în acelaşi timp, în interiorul formei se desfăşura o adevărată mişcare de rotaţie – VORTEXUL ENERGETIC – particulele fiind întotdeauna în mişcare.

S-au putut de asemenea observa spire lungi, curbate, ce ieşeau din fiecare vârf al corpului geometric, indicând o curgere constantă de particule, de la o zonă la alta, şi un model curbat care era în contrast cu liniile drepte ale corpului geometric. Atâta vreme cât nu s-a modificat compoziţia fluidului, de fiecare dată când se emitea un sunet de o anumită frecvenţă apărea din nou acelaşi model geometric corespunzător. Astfel, dacă avem acelaşi fluid, cu aceleaşi particule, putem avea mai multe modele geometrice, diferite.

De fiecare dată când se emitea o anumită frecvenţă, reapărea – ca prin minune –modelul geometric corespunzător frecvenţei respective.

Sunetele de înaltă frecvenţă generează modele geometrice mult mai complexe decât sunetele de joasă frecvenţă, şi viceversa. Mai mult decât atât, atunci când s-a făcut să vibreze o zonă şi mai mare de apă, în loc să apară o singură formă, s-au obţinut mai multe copii ale aceluiaşi model – toate aliniate în şiruri frumoase, aliniate, organizate.

Aceste modele păreau să semene cu un grup de atomi care formau o structură de dimensiuni mai mari. Să fie acesta marele secret despre modul în care ”materia fizică” s-a format într-adevăr? Lucrurile par să fie aşa.

Dacă vrem să vedem cu exactitate cum anume arată COERENŢA din cadrul unui fluid, nu trebuie să căutăm mai departe de cele cinci solide platonice fundamentale – tetraedrul, cubul, octaedrul, icosaedrul şi dodecaedrul. Aceste forme au mai multă simetrie şi mai multă coerenţă decât oricare altele. Fiecare dintre acestea poate fi înscris într-o sferă, şi fiecare vârf este echidistant faţă de vârfurile vecine. Toate feţele acestor corpuri geometrice au aceeaşi formă şi toate unghiurile interne vor fi, deasemeanea, egale între ele.

Astfel, pot fi explicate toate elementele Tabelului Periodic cu ajutorul formelor geometrice. Deci, modelele geometrice sunt cheia înţelegerii fizicii cuantice.

S-a descoperit că aceleaşi forme geometrice, solidele platonice, pe care le găsim în cazul expansiunii Pământului, apar şi în cadrul nucleului unui atom.

În interiorul nucleului pot coexista mai mult decât o singură formă geometrică – fiecare în interiorul următoarei.

Aceste forme geometrice determină, în fapt, câţi protoni vor fi descoperiţi în fiecare atom. Trebuie să numărăm vârfurile aşa-numitelor solide platonice. Sunt opt vârfuri în cazul cubului, şase în cazul octaedrului, douăsprezece în cazul icosaedrului şi douăzeci în cazul dodecaedrului, deci, un total de patruzeci şi şase. Aceasta este prima jumătate a elementelor ce apar în mod natural în Tabelul Periodic.

Se ştie că există un total de nouăzeci şi două elemente ce apar în natură, adică, de două ori patruzeci şi şase, prin urmare, fiecare atom ce avea masa atomică de patruzeci şi şapte, sau mai mare decât atât, era o combinaţie a două serii de forme geometrice ce erau conectate, şi care deveneau din ce în ce mai instabile.

La început s-a presupus că forma geometrică opusă unui tetraedru este tot un tetraedru, şi atunci joacă un rol diferit. FOTONUL apare sub forma a două tetraedre ce sunt lipite spate în spate, în cadrul Constantei lui Planck.

Aceste legi, aplicabile în fizica cuantică, în geodinamica planetară şi chiar în cadrul vieţii, apar datorită faptului că energia cuantică are caracteristici fluidice, iar modelele geometrice apar în mod natural atunci când un fluid pulsează.

Piramidele, şi alte structuri în formă de pâlnie, colectează acest flux de energie şi generează COERENŢĂ într-o anumită zonă, creând forme geometrice mult mai rafinate – în acest fel, vindecând viaţa biologică, îmbunătăţind sănătatea noastră mintală, regularizând cursul curenţilor din mantaua Pământului, din oceane, din atmosferă şi ionosferă, pentru a ne proteja de cataclisme şi pentru a îmbunătăţi soliditatea şi puritatea structurilor cristaline, evidenţiindu-se faptul că ATOMII NU OSCILEAZĂ, CI VIBREAZĂ!

Legile ştiinţei cuantice ne conduc spre o nouă înţelegere a Universului, în sensul că tot ce există în acesta este viu şi conştient într-o măsură mai mare sau mai mică în funcţie de evoluţia fiecărei fiinţe vii.

Ştiinţa cuantică a demonstrat că nu există două noţiuni distincte în fizică, Masa şi Energia, ci doar Energie. Tot ce ne înconjoară reprezintă pachete de energie într-o anumită stare vibraţională, care se află în permanentă legătură unele cu altele, indiferent la ce distanţă se află unele faţă de celelalte.

Oamenii trebuie abordaţi dincolo de nivelul sentimentelor şi gândurilor, în contextul experienţelor lor directe şi personale. Sentimentele şi gândurile nu ne sunt duşmani dar adevărul nu poate fi descoperit decât prin liniştirea minţii, prin deschiderea inimii şi prin eliberarea intuiţiei în stările meditative de relaxare profundă.

Atunci când ajungem la iubire în mintea şi inima noastră, noi pătrundem în zona spiritualităţii. Fără artă, cultură şi civilizaţie omul ar fi rămas în sfera animalică.

Omul nu poate fi condus de instincte ci doar de raţiune. Oamenii care doresc să se simtă bine instinctual, precum şi cei care sunt prea încăpăţânaţi refuză să accepte noul.

Iluminarea poate fi găsită numai în momentul prezent. Ea reprezintă o deschidere către infinitatea inteligentă şi nu poate fi realizată decât de către sine pentru sine. Un alt sine nu poate preda-învăţa ce este iluminarea ci poate oferi doar diferite informaţii, inspiraţii şi împărtăşiri ale iubirii, ale misterului şi ale necunoscutului.

Acest proces determină sinele să iasă în afara limitărilor sale şi să înceapă un proces de căutare care se încheie întotdeauna în momentul prezent. Cine poate şti însă când va reuşi o entitate să deschidă poarta către momentul prezent?

Trăim în prezent experienţe care nu mai corespund clişeelor gândirii şi convingerilor colective, fapt care ne face să ne punem întrebarea firească dacă perspectiva deschisă de oamenii de ştiinţă asupra lumii este corectă sau incorectă. Nu cumva trăim într-o realitate spirituală mai mare care, neînţeleasă, constituie o frână la scara Universului?

Ştiinţa cuantică a dovedit că viaţa este veşnică, energia nu moare. Moartea este doar un hotar, o pierdere aparentă a oricărei forme de conştiinţă, a întregii existenţe şi a conştientizării faptului că a existat, există şi va continua să existe în Univers.

Dacă acest concept este doar un pas intermediar către un mister chiar mai mare? În ultimă instanţă, toate fiinţele vii se folosesc de aceeaşi conştiinţă pentru a gândi, a simţi şi a acţiona. Suntem cu toţii UNA.

Individualitatea nu este decât o iluzie. Fără un liber arbitru şi o individualitate aparentă nu ar exista nicio şansă de a uita cine suntem cu adevărat. Dacă am avea acces permanent la conştiinţa universală viaţa ar deveni rapid plictisitoare.

Uitarea noastră ne ajută să ne creăm o poveste, o călătorie. Ea ne dă un motiv să creştem, să aspirăm către ceva mai înalt de-a lungul multor vieţi.

Marea majoritate a oamenilor îşi doresc în mod natural să creadă că toţi ceilalţi sunt buni şi respectuoşi, sau cel puţin că au intenţii pozitive. Ştim din înţelepciunea străveche privind conceptul de Roată a Karmei, că oprirea roţii acţiunii devine posibilă prin iertare.

Iertarea unui alt sine echivalează cu iertarea propriului sine. Înţelegerea acestui lucru insistă asupra iertării plenare de sine la nivel conştient căci cele două sunt una. Cu alte cuvinte, o iertare plenară a altui sine nu este posibilă fără includerea propriului sine (şi invers).

Prietenii devin „nişte vampiri care-ţi sug viaţa” din tine când nu le îndeplineşti dorinţele. Persoana ţintă simte că îi secătuieşte forţa vitală. Ştim că ADN-ul se foloseşte de lumină ca principală sursă de vitalitate.

O altă observaţie fascinantă a fost că, pe măsură ce suntem supuşi unui stres din ce în ce mai mare, ADN-ul nostru eliberează din ce în ce mai multă lumină, devenind din ce în ce mai întunecat.

Stresul lezează ţesuturile corpului şi poate fi la fel de nociv ca şi fumatul. Ori de câte ori avem nevoie de un proces de vindecare, ADN-ul nostru eliberează fotonii pentru ca aceştia să facă reparaţiile necesare.

Dr. Glen Rein a descoperit că noi putem controla direct câtă lumină este stocată în ADN-ul altei persoane. Gândurile pline de iubire şi afecţiune creează o reacţie de vindecare, amplificând numărul fotonilor din ADN, în timp ce mânia subită şi agresiviatea extrag lumina din moleculele de ADN. Subiecţii care au participat la experiment au reuşit să controleze în mod conştient vindecarea sau nu a ADN-ului. Când şi-au propus să vindece ADN-ul, procesul a funcţionat, dar dacă s-au focalizat exclusiv asupra iubirii, fără a o direcţiona în mod specific asupra ADN-ului, numărul de fotoni din acesta a rămas neschimbat.

Universul este o fiinţă vie, deci şi toate aspectele sale sunt vii. Universul este astfel construit încât să producă viaţă biologică la nivel cuantic. Prin urmare, lumina este vie. Cea mai simplă fiinţă din existenţă este lumina sau ceea ce numim fotoni.

Potrivit acestui model nou, un singur foton poate stoca infinit mai multe informaţii decât am putea crede că este posibil, inclusiv codul genetic complet ce permite construirea unui anumit tip de organism. Aceste informaţii genetice rămân codificate în fotoni indiferent de distanţele cosmice pe care acesta le parcurge.

Mişcarea prin spaţiu nu perturbă cu nimic structura interioară a fotonului. Lumina reprezintă de asemenea o sursă foarte valoroasă de energie vitală necesară pentru a menţine organismele vii şi sănătoase.

În cadrul acestui model al cosmosului viu, lumina are nevoie de un vehicul inteligent pentru a fi transportată dintr-un loc în altul.

Experimentele ştiinţifice ale doctorului Rein sugerează că ori de câte ori nutrim un gând despre altcineva sau chiar despre un simplu material bilogic noi creăm în mod automat un tunel între corpul nostru şi viaţa asupra căreia ne focalizăm atenţia. Lumina începe imediat să curgă prin acest tunel.

Constatăm că există două forţe diferite care colaborează în cadrul acestui nou model al „biologiei energetice”. Pe de o parte avem lumina care asigură puterea empirică a vitalităţii, iar pe de altă parte avem o altă forţă, care modelează, dă formă şi direcţionează lumina prin pasajele (tunele) energetice invizibile. Această forţă este iubirea.

Cele care creează aceste tunele nu sunt altceva decât gândurile noastre. Ori de câte ori avem un gând legat de altcineva, noi creăm automat un tunel în CÂMPUL CUANTIC intre noi şi persoana respectivă iar fotonii încep să circule prin el.

Aceşti fotoni pot fi apoi codificaţi cu informaţii provenite de la gândurile noastre, creând astfel un mecanism practic pentru comunicarea telepatică. Iubirea este inclusiv forţa care creează ADN-ul fantomă. Ea poate susţine fotonii în forma moleculei de ADN, sau poate crea un tunel prin care îi trimite în afara moleculei, la distanţe oricât de mari.

De reţinut că munca fără plăcere poate conduce la dificultăţi în a absorbi energie vitală din CÂMPUL CUANTIC. Echilibrul acestor oameni este perturbat, generând dizarmonie în ei înşişi şi în ceilalţi.

Energia IUBIRII are o natură care o determină să ordoneze tot ceea ce atinge. IUBIREA foloseşte lumina şi are puterea de a o direcţiona. Voi sunteţi tot ceea ce există: fiecare fiinţă, fiecare emoţie, fiecare eveniment şi fiecare situaţie.

Sunteţi UNITATE, INFINITATE, IUBIRE/LUMINĂ sau LUMINĂ/IUBIRE, pur şi simplu, SUNTEŢI!

În lucrarea sa, ”Efectul intenţiei conştiente asupra ADN-ului uman”, Dr. Glen Rein arată că, prin gândurile noastre, putem modifica structura fizico-chimică a uneia sau a mai multor baze ale moleculei de ADN. S-a dovedit microbiologic legătura dintre gândurile de furie şi creşterea ţesutului canceros. Acest lucru sugerează indubitabil că modificările ADN-ului apar numai când se doreşte aceasta.

Dr. Glen Rein a dovedit experimental că energia gândului poate genera coerenţă în modele cerebrale şi poate afecta în mod direct ADN-ul prin IUBIRE. O mai mare coerenţă şi organizare ne arată cum câmpurile energetice, moleculele şi celulele corpurilor noastre funcţionează în supremă ARMONIE ŞI UNITATE.

Energia cuantică este responsabilă atât de crearea ADN-ului fantomă, cât şi de stocarea luminii în moleculele de ADN şi, că cea mai importantă calitate emoţională a Energiei Cuantice este IUBIREA.

Dr. Glen Rein a demonstrat experimental că IUBIREA are un efect direct, măsurabil, asupra ADN-ului. Avem de fapt, pentru prima oară, DEFINIŢIA ŞTIINŢIFICĂ A IUBIRII: IUBIREA NU ESTE UN CONCEPT ABSTRACT, “EMOŢIONAL” SAU “BIOLOGIC”. IUBIREA ESTE UN PRINCIPIU DE BAZĂ AL ENERGIEI CUANTICE. Cu cât avem mai multă coerenţă, structurare şi armonie, cu atât avem mai multă IUBIRE.

În absenţa ştiinţei, orice definţie rămâne doar o înşiruire de cuvinte. Arbitrul suprem al adevărului este experimentul, nu comoditatea pe care ne-o dau convingerile apriorice.

Miracolele sunt de fapt acte supranaturale. Acestea sunt tocmai acele lucruri care ocolesc legile naturii. Se poate presupune că un creator care poate da legile naturii le şi poate ocoli după bunu-i plac. Totuşi de ce ar fi fost ocolite cu atâta largheţe, cu mii de ani în urmă, înainte de inventarea instrumentelor moderne care ar fi putut să le înregistreze şi nu astăzi, este un lucru care ridică semne de întrebare.

Ştiinţa o fi ea ciudată şi de neînţeles, dar ea funcţionează, obţine rezultate. Trăim într-un univers care a fost impregnat de ştiinţă chiar din momentul formării sale din energia cuantică pe care eu o numesc DUMNEZEU. Energia cuantică a creat de la început legile ştiinţifice care guvernează multiversurile.

Generarea spontană a ceva din nimic s-a petrecut pe scară largă la începutul spaţiului şi timpului, în singularitatea cunoscută sub numele de Big Bang, acum 13,72 miliarde de ani, iar biochimiştii şi biologii moleculari au descoperit că viaţa poate să ia naştere în mod natural din non-viaţă.

O minte cu adevărat deschisă înseamnă să ne forţăm imaginaţia să se conformeze dovezilor realităţii şi nu invers, indiferent dacă ne plac sau nu implicaţiile.

Ştiinţele cuantice care ne-au fost revelate de la începutul creării universului, în loc să constituie un bun al întregii umanităţi, au fost deturnate, traduse prin fantezii literare în oprimarea cunoaşterii, şi crearea de diverse credinţe spirituale prin care oamenii să poată fi controlaţi şi manevraţi în favoarea unor grupuri de interese. Cum altfel am putea să explicăm deturnarea adevărurilor ştiinţifice conţinute în structura piramidei lui Keops şi în cărţile marilor religii ale lumii? S-au creat poveşti, una mai spectaculoasă decât alta, şi astăzi se refuză cu ostentaţie punerea cap la cap a adevărurilor ştiinţifice din Biblie şi piramida lui Keops. Nerecunoaşterea identităţii adevărurilor ştiinţifice din lucrările mai sus menţionate s-a făcut cu premeditare. Toate abordările privind descoperirea vreunui cod în Biblie au fost lipsite de dorinţa de identificare a ştiinţelor cuantice conţinute în cărţile marilor religii ale lumii. În susţinerea argumentelor mai sus prezentate vă rugăm să consultaţi materialele prezentate pe site-ul Academiei de Ştiinţe şi Terapii Cuantice: Ştiinţa cuantică şi Geneza, Energia Cuantică, Energia Cuantică şi ADN-ul, Plasma Blobs-Orbs şi Ştiinţa cuantică, Precesia Echinocţiilor şi Ştiinţa cuantică, cât şi alte materiale legate de aceste probleme.

În Biblie și în cărțile marilor religii ale lumii se regăsesc, scrise codificat, toate constantele științelor cuantice iar în piramida lui Keops aceleași constante sunt prezentate direct ca mărimi fizice măsurabile: Constanta lui Planck; Viteza luminii; Constanta gravitației; Precesia echinocțiilor; Constanta structurii fine; Relația dintre masele mezonului și electronului; Constanta Boltzman; Masa electronică; Numărul lui Avogadro; Încărcătura electronică; Constanta Rydberg; Relația dintre masele proton/electron etc.

În plus faţă de cele mai sus arătate, cercetătorii au descoperit şi demonstrat că ADN-ul apare sub forma unei unde, nu a unei molecule, aşa cum s-a crezut până de curând. [a se vedea articolul: ENERGIA CUANTICĂ ŞI ADN-UL].

Gândurile umane, aşa-numitele Plasma-Blobs-Orbs, formate din argon, se desprind de corpul uman şi merg în atmosferă până în Mezopauză, unde se regăsesc toate gândurile tuturor oamenilor, zonă definită ca fiind Memoria Colectivă Umană.

Gândurile care vin de la alte fiinţe, de la alte Planete şi alte Universuri, se opresc tot în Mezopauză, intersectându-se cu gândurile noastre. [a se vedea articolul: PLASMA-BLOBS-ORBS ŞI ŞTIINŢA CUANTICĂ].

Prin aceste descoperiri de ultimă generaţie, rezultă clar că gândurile circulă liber între Multiversuri şi nu este necesar să fim ”VIZITAŢI” la propriu de extratereştri, (altă manipulare politică) care să ne construiască structuri megalitice (ex., Piramida lui Keops, Ansamblul Stonehenge, etc.).

Ştiinţele cuantice se bazează pe experimente, nu pe miracole, care nu există.

Speculaţiile în acest domeniu nu pot fi de natură ştiinţifică, ci, eventual, DOAR DE NATURĂ FILOSOFICĂ.

Corpul uman este format din nouă structuri piramidale duble, în care este conţinut sufletul omului, conştiinţa. Deci, atât gândurile cât şi ceea ce dorim să realizăm în viaţă, depind de această structură. Constatăm însă şi o coincidenţă cu apa cea mai pură care conţine 18 posibile structuri moleculare.

Aşa numitele Plasma-Blobs sau Orbs sunt formate din argon. Ele se formează în puternice câmpuri electromagnetice sau la o diferenţă de temperatură foarte ridicată. Iniţial sunt vizibile ca nişte sfere de culoare albicioasă-gri, după care se colorează. Aceste sfere se formează sus deasupra corpului unui om, după care se desprind şi merg prin atmosferă, în sus până în mezopauză, adică până la stratul intermediar dintre mezosferă şi termosferă. Aici aceste Plasma-Blobs se dizolvă sau formează un mare câmp comun şi cu ajutorulradiaţiilor UV ale luminii, pot transporta informaţiile noastre înapoi pe Pământ. Aici se regăsesc toate gândurile produse de toţi oamenii. Acest câmp, la care fiecare dintre noi are acces, în mod teoretic, se defineşte ca fiind memoria colectivă umană.

Cu cât mai des este gândit un gând, cu atât mai puternică este reacţia asupra noastră – pe Pământ, şi se va manifesta mai puternic decât un gând care nu a fost gândit aşa de mult. O exprimare mai simplă din culturile religioase ar fi : „Credinţa poate muta munţii.”

Fizicianul englez Rupert Scheldrake numeşte câmpul unde se adună gândurile câmp morfogenetic.

Cercetătorul James Aurtak admite că formele gândurilor care vin din Univers merg până în substratul atmosferei; pe care îl numeşte ca fiind punctul de intersecţie al gândurilor. Acelea care provin de la noi, prin plasma-orbs (Plasma Blobs) urcă prin troposferă (12km), trece mai departe prin stratosferă (45 km) şi mai departe prin mezosferă (85 km) şi se opresc în mezopauză înainte de ionosferă (termosferă 85 km – exosferă de la 600 km, ionosfera terminându-se la 800 km). Acelea care vin de la alte fiinţe, alte planete şi alte universuri se opresc tot în mezopauză intersectându-se cu gândurile noastre.

Este vorba de fapt tot de plasmă biologică, ca fiind un corp epicinetic, care poate fi folosit ca un vehicul pentru vibraţiile conştiinţei, care poate trece de paradigmele valabile în mod obişnuit pentru viteză şi masă.

Schimbul gândurilor poate fi explicat prin faptul că noile forme ale gândurilor şi ideilor ies prin diagonalele piramidelor duble în afară şi părăsesc Pământul – cub pentru a fi emise în alte cuburi, gândurile deja gândite odată rămân în atmosfera Pământului şi sunt reflectate înapoi cu ajutorul luminii. Se presupune că este o lege valabilă pentru toate planetele. Prin energia gândurilor se ajunge la un schimb permanent de informaţie.

Referitor la Plasma-Blobs sau Orbs, s-a constatat că învelişul lor este în exterior încărcat pozitiv şi pe interior încărcat negativ asemănător unei celule, în interiorul lor, ele posedă un nucleu, format de asemenea din argon. Pot creşte, preluând argon din mediul înconjurător şi sunt în stare să se dividă şi să crească mai departe, independent una de alta. Cel mai interesant este că pot comunica între ele! Emit unde electromagnetice care pătrund în alte orbs, pentru a schimba frecvenţa de vibraţiede acolo, respectiv pentru a o transforma într-o frecvenţă ca a lor. Argonul este un element chimic din sistemul periodic al elementelor cu număr de ordine 18 ( 18 protoni în nucleu). Argonul, gazul monoatomic fără miros şi fără culoare este prin procentul volumetric 0,933 gazul nobil cel mai prezent în atmosferă. În apă, argonul este aproape la fel de solubil ca şi oxigenul.

Dacă urmăreşti pe fotografii făcute succesiv cu camere digitale, observi o creştere a dimensiunilor acestor globuri, ceea ce înseamnă că ele se formează din puncte mici şi pot să devină foarte mari.

Referitor la transmiterea informaţiei prin lumină trebuie să menţionăm teoria privind rolul biofotonilor, care s-a confirmat în practică. Această teorie susţine că pot fi transferate informaţii de la un corp la altul, fără existenţa fizică a unui contact material între substanţele respective. Acest fenomen poate fi accelerat prin expunerea celor două substanțe într-un spaţiu în care se realizează întuneric total, pentru ca celulele să dezvolte o activitate biofotonică mai puternică, pentru a putea comunica între ele. Condiţia impusă la materializarea acestui fenomen este ca, containerele de sticlă în care se află substanţele cercetate să fie despărţite prin ferestre de cuarţ, care pot fi traversate de razele ultraviolete de 220-360 nm. De exemplu, în cazul moleculei de apă, pentru a o informa sunt necesare un miliard de cuante de lumină active pe moleculă, deci un miliard de biofotoni activi. Mai precis este vorba de 1:9,746x108constantă descoperită de Dr.Carlos Rubbia pentru care a primit premiul Nobel în 1984.

Ştiinţa a demonstrat că materia nu este în realitate nimic altceva decât vibraţie, nu există nicăieri atingere şi totul este într-o permanentă mişcare. Totul în Univers vibrează şi posedă o lungime de undă proprie. Din perspectiva principiilor vibraţionale, energia vibraţiei trebuie să rămână în mişcare continuă. Vieţile noastre se datorează mişcării unei energii nevăzute.

Mecanica cuantică, anumite teorii psihologice (teoria lui Jung) şi ingineria genetică ne învaţă că există şi altă lume decât cea pe care o cunoaştem atât de bine. Această lume nu poate fi văzută cu ochiul liber, nici atinsă cu mâna. Este o lume unde însuşi timpul nu există.

Cunoscutul teoretician al fizicii cuantice David Bohm numeşte lumea accesibilă simţurilor noastre „ordinea explicită”, iar firea dinăuntru „ordinea implicită”. Concepţia sa este că tot ce există în ordinea explicită a fost cuprinsă în ordinea implicită şi că fiecare element al ordinii explicite conţine toate informaţiile din ordinea implicită. De fapt, el spune că fiecare element din Univers conţine informaţiile despre toate celelalte elemente din Univers. În fiecare individ, chiar şi într-o singură celulă – se găsesc toate informaţiile din şi despre Univers. Aceste informaţii ale Universului includ timpul. Altfel spus, faptul că existăm aici şi acum este inclus în informaţiile din Univers, împreună cu toate informaţiile din trecut, prezent şi viitor. Deci, schimbarea lumii într-o clipă nu este o simplă fantezie.

Să reflectăm un moment la clipa de faţă. Cum poate fi explicată ştiinţific? David Bohm explică cum un anumit aspect al Universului interior este proiectat asupra fiecărei clipe din timp, creând astfel prezentul. Următorul moment în timp este de asemenea, o proiecţie a unui alt aspect ş.a.m.d. Cu alte cuvinte, în fiecare clipă ne este arătată o altă lume. Doar că fiecare lume momentană va influenţa următoarea lume momentană, iar astfel avem impresia acelei lumi continue. Conform acestei teorii, lumea se schimbă în fiecare clipă, fiind recreată continuu. Conştiinţa noastră are un rol în această creare a lumii. Astăzi ştiinţa a ajuns la un punct în care ignorarea conştiinţei şi a minţii ne limitează capacitatea de înţelegere a lumii din jurul nostru. Totul în lumea aceasta este interconectat. Orice ai face în clipa asta, o altă persoană face acelaşi lucru altundeva, conştiinţa putem afirma că reprezintă sufletul. Afectele şi sentimentele noastre influenţează lumea în fiecare clipă. Potrivit învăţăturilor budiste, toate lucrurile şi fenomenele din lume se află în continuă schimbare şi nimic nu se schimbă vreodată.

Pornind de la această teorie, a rolului conştiinţei, că totul ia naştere din ea ca parte a întregului Univers, atunci energia vibraţiei trebuie să rămână în mişcare continuă. Se pune întrebarea firească atunci ce structură din Univers poate face ca mişcarea permanentă să fie posibilă fără consum de energie?

S-a dovedit ştiinţific că într-o piramidă energetică există o mişcare sistematică ce produce o concentrare de energie în vârf, iar aceasta se refectă în piramida virtuală aflată deasupra.

Deoarece în piramida inferioară a piramidei duble se produce acelaşi proces ca în partea superioară, energia este retrimisă înapoi în prima piramidă. Astfel în timp, în vârful piramidelor ia naştere o presiune energetică.

Mişcarea din interiorul piramidei este sub formă de spirală. Se cunoaşte că într-o mişcare în formă de spirală, în interiorul spiralei ia naştere simultan o forţă de sucţiune în direcţie contrară. Apa care curge în formă de spirală prezintă curenţi centripeţi care formează spirala. Prin această spirală are loc un schimb de informaţie.

Prin procesul de mişcare din piramida energetică, apar la marginea diagonalelor, aceste spirale care se întâlnesc sus în vârf, determinând aici o concentrare energetică, care este emisă apoi de aici. Aceste spirale nu ajung până în colţurile interioare, ci se întâlnesc înainte de acestea.

Admiţând că Pământul din punct de vedere geometric ar fi un cub, compus din trei piramide duble, atunci prin emiterea de energie în centrul acestor piramide duble ia naştere gravitaţional. Ceea ce înseamnă că această concentrare de energie numită şi biocâmp este egală cu gravitaţia. Sarea

care prezintă o structură cubică, este utilizată în „curăţarea energiei” a diverselor obiecte contaminate cu energii negative.

Gravitaţia s-a dovedit că se află în legătură cu timpul. O gravitaţie mare înseamnă o scurgere rapidă a timpului, iar o gravitaţie mai slabă – o trecere mai lentă a timpului. Dacă stăm pe Pământ, timpul trece mai repede decât dacă ne-am afla în spaţiu, pe un satelit. Deci în vârful piramidei trecerea timpului este mai rapidă decât la baza sa, respectiv pe diagonalele bazei.

În forma de cub a Pământului se produce un schimb de informaţie pe deasupra diagonalelor piramidei, prin spirale.

Având în vedere că manifestarea conştiinţei se reflectă prin gând rezultă că gândul poate fi definit ca declanşatorul mişcării în structurile piramidale duble. Gândurile sunt energie şi vibraţie şi se pot mişca numai în aceste structuri. Gândul se poate foarte bine defini ca „energie în mişcare”. Deci un gând pe care-l trimitem, produce automat o forţă de sucţiune şi prin rezonanţă atrage o formă de energie corespunzătoare. Aşa se explică de exemplu multele percepţii paranormale dintr-o piramidă energetică, deoarece aceasta reprezintă prin forma sa, un uriaş câmp de rezonanţă.

Creierul uman lucrează electromagnetic, fiind străbătut de mici curenţi, asemenea unei staţii radio de emisie recepţie. Un gând este un câmp de vibraţie iar aceste câmpuri străbat dincolo de calota craniană. Energiile gândurilor sunt preluate de creier şi din câmpul cuantic iar noi hotărâm ce acceptăm din aceste gânduri şi ce nu. Un câmp cuantic este un câmp al tuturor posibilităţilor fiind înregistrat în creier prin medulla oblangeta şi prelucrat mai întâi de creierul mic.

Thalamusul este partea creierului care posedă un „filtru înculcat” şi decide ce acceptă din câmpul cuantic prin prisma modelului nostru educaţional şi ce nu. Numai modelele astfel acceptate devin apoi conştiente.

Este nevoie ca Pământul să aibă un câmp magnetic stabil pentru o funcţionare ireproşabilă a creierului uman. Dacă această reţea magnetică nu este stabilă se poate ajunge la probleme corporale şi la tulburări de memorie. De aceea în cazul staţiilor spaţiale, este creat un câmp magnetic artificial, pentru că altfel astronauţii ar avea de suferit. Anomaliile produse în acest câmp, chiar uşoare, vezi situaţiile când este Lună plină, sporesc tulburările de somn şi agresiunile.

Astăzi studiile ştiinţifice au concluzionat că exploziile solare respectiv particulele din acestea, electroni şi protoni parcurg Universul cu viteze de 2 milioane de km⁄h, produc schimburi şi perturbări ale câmpului magnetic al Pământului care la rândul său modifică conştiinţa şi psihicul omului.

Totodată electronii şi protonii rezultaţi fiind purtători de sarcină (ioni) aceştia modifică diferenţa de potenţial (tensiune) dintre Pământ şi atmosferă, conducând la apariţia unor fenomene biologice. Aceste fenomene pot avea repercusiuni majore până la modificări genetice, sau comportamentale psihotice (creşte agresivitatea, numărul deceselor şi al sinuciderilor etc).

 

 

 

MAREA EXPLOZIE – FACEREA

“Ştiinţa fără religie este şchioapă,
Religia fără ştiinţa este oarbă”
A. Einstein

 

Marea explozie care a condus la crearea Universului, teză unanim acceptată la nivelul cunoaşterii actuale, s-a bazat în decursul anilor pe ipoteze successive ale diferiţilor savanţi, care treptat s-au confirmat. Una dintre acestea era că la momentul “zero”, o concentrare maximă de energie pură s-a transformat în materie, degajând o temperatură de ordinul milioanelor de grade Celsius, fiind urmată de dilatarea Universului. Această ipoteză a fost evidenţiată matematic prin teoria relativităţii generalizate şi prin efectul Doppler – lungimea de undă creşte, se deplasează spre roşu când sursa se îndepărtează şi descreşte, deplasându-se spre violet, când sursa se apropie. Efectul Doppler a fost confirmat de E. Hubble prin descoperirea deplasării spre roşu a galaxiilor. Pe baza calculelor matematice, G. Gramov a prezis încă din 1953 o radiaţie “relicvă” pe seama ipotezei Marii Explozii. În anul 1965, doi radioastronomi de la antena situată în Crawford Hill au recepţionat o anumită cantitate de “zgomot” care nu putea fi explicată şi au constatat că nu vine din Calea Lactee ci din Univers, determinând temperatura echivalentă a acesteia în jurul a 2,7°K. Cum această temperatură nu era a Universului din acel moment, atunci ea reprezenta “relicva” prezisă de Marea Explozie. De menţionat că, indiferent de lungimea de undă pe care este recepţionat semnalul, temperatura se situează la limitele aproximaţiei de 2,7°K.

Prin calculele matematice, având la bază această temperatură , s-a aproximat că imediat după momentul Marii Explozii, care ar fi avut loc în urmă cu cca. 15 miliarde ani, temperatura ar fi fost de o sută de mii de milioane grade Celsius ( 10 ¹¹˚C ) şi că pe măsură ce explozia a continuat, temperatura a scăzut la treizeci de mii de milioane grade Celsius, după o zecime de secundă, zece mii de milioane după o secundă şi trei mii de milioane de grade Celsius după paisprezece secunde, ajungând, după marele savant Steven Weinberg, la o mie de milioane de grade Celsius după trei minute.

Din cauza temperaturii din primele momente ale Marii Explozii 10 ¹¹˚C, moleculele, atomii şi nici chiar nucleele acestora nu existau, materia fiind proiectată în toate părţile, din toate părţile, era formată din electroni şi pozitroni în număr egal, diferiţi neutrini (fără masă sau sarcină electrică) pe de o parte şi de alta din fotoni, al căror număr de energie era sensibil egal cu ale primelor particule elementare, descrise mai înainte.

Marea Explozie a avut loc simultan în toate părţile împrăştiind particulele departe de orice alte particule în Universul finit sau infinit, formându-şi astfel singură spaţiul. Electronii, pozitronii, neutrinii şi fotonii erau permanent produşi de energia pură iar la un anumit interval de timp erau anihilaţi, după care se formau din nou, fiind într-un echilibru de formare şi anihilare.

Proporţia particulelor se presupune că era de aproximativ un proton şi un neutron pentru fiecare o mie de milioane de electroni sau pozitroni, sau neutrini sau fotoni, iar densitatea masei cosmice nou creată la acea imensă temperatură era de aproximativ patru mii de milioane de ori mai mare decât densitatea apei.

Se apreciază că, după aproape paisprezece secunde, când temperatura scăzuse la trei mii de milioane de grade Celsius, electronii şi pozitronii se echilibrau mai repede decât puteau fi creaţi din nou de către fotoni şi neutrini. Energia emisă de această anihilare a materiei a încetinit temporar ritmul răcirii Universului, până s-a ajuns la o mie de milioane de grade Celsius, după trei minute, temperatură care să permită formarea de nuclee mai complexe de deuteriu (hidrogenul greu). Datorită densităţii mari protonii şi neutronii nu se puteau asocia ca să formeze elemente mai uşoare, precum cele de heliu. Această materie a continuat să răcească, să se împrăştie în spaţiu şi să devină mai puţin densă. După câteva sute de mii de ani, această materie răcindu-se, electronii rămaşi după anihilarea electronilor cu pozitronii, s-au putut forma atomi de hidrogen şi heliu, iar sub influenţa gravitaţiei, “gazele” s-au condensat, alcătuind galaxiile şi stelele din Universul actual, compoziţia acestora fiind totuşi aceea de după primele trei minute.

Unul dintre cei mai mari cosmologi actuali, Sir Martin Rees, în lucrarea “Doar şase numere” considera că au existat şase parametri prestabiliţi la declanşarea Marii Explozii de care depindea actuala structură a Universului şi însăşi viaţa de pe Pământ. Fără o reglare foarte fină şi acordare a parametrilor iniţiali, nu am fi existat.

Primul parametru, care măsoară intensitatea forţelor electrice care menţin împreună atomii, desigur împărţiţi la forţa de gravitaţie dintre ei, se notează cu litera N şi are valoarea 10³⁶. Din comentariile marelui savant rezultă că, dacă N ar fi mai mic cu câteva zerouri, nu ar fi putut exista decât un Univers miniatural de scurtă durată, fără a fi timp pentru evoluţia biologică.

Al doilea parametru, notat cu ε = 0,007 controlează procesele astrofizice de viaţă ale stelelor, respectiv ale Soarelui. Hidrogenul gazos din miezul Soarelui, transformă 0,007 din masa solară în energie atunci când fuzionează formând heliu. Dacă ε era egal sau mai mare cu 0,008, hidrogenul nu ar mai fi existat, deci nici apă. Totodată, acest parametru indica coeziunea dintre nucleele atomice. O forţă nucleară mai slabă ar afecta prezenta oxigenului şi a fierului, precum şi abundentă carbonului, cu consecinţele ce derivă. De remarcat că, dacă ε = 0,006, nici hidrogenul, nici oxigenul nu ar exista, deci nici apă.

Al treilea parametru este numărul Ω, numit şi numărul cosmic. Acesta măsoară cantitatea de materie din Univers, cât de multă materie exercită atracţia gravitaţională. Din raportul dintre densitatea reală şi densitatea critică rezultă că Universul ar fi diferit, după cum Ω este mai mare sau mai mic decât unu, conducând la expansiunea sau contracţia acestuia în funcţie de concentraţia medie a atomilor în spaţiu.

Al patrulea parametru, notat cu λ, se referă la antigravitaţia cosmică, ce are valoare foarte mică, apropiată de zero. Antigravitaţia cosmică, prezentată prima dată de A. Einstein, are rolul de a echilibra gravitaţia între galaxii.

Al cincilea parametru, care reprezintă raportul a două energii fundamentale, energii care s-ar naşte datorită gravitaţiei şi presiunii care i se opune din partea aglomerării materiei Universului (nori de materie, roiuri de galaxii şi stele), este notat cu Q şi are valoare de 10¯̄̄⁵.Această valoare foarte mică ne conduce pe de-o parte la faptul că gravitaţia este foarte redusă în galaxii şi în roiurile stelare, iar pe de altă parte confirmă ipoteza că Universul este aproximativ omogen şi că structurile sale sunt foarte mici în raport cu distanţa. Dacă Q ar fi fost mai mic decât 10¯⁶, gazul cosmic nu s-ar fi condensat în structuri gravitaţionale legate, la o valoare mai mare galaxiile nu s-ar fi fragmentat, stelele s-ar fi ciocnit fiind prea apropiate, iar la o valoare intermediară, galaxiile ar fi fost “anemice”, rarefiate.

Al şaselea parametru, notat cu litera D, având valoarea 3, reprezintă cele trei dimensiuni spaţiale, la care se mai adaugă o a patra, timpul, care diferă de celalalte prin faptul că el are o săgeată proprie, dinspre trecut spre viitor.

Aceşti şase parametri prezentaţi au stat la baza formării Universului, când ceasul cosmic indica 10¯³⁵ secunde sau chiar mai puţin, 10¯⁴³ secunde – acesta din urmă numindu-se şi “Timpul lui Plack” şi ar reprezenta timpul care îi trebuie luminii să traverseze lungimea unei “cuante”, care este mai mică de circa 10¹⁹ ori decât protonul. Având în primele 10̄̄¯³⁵ secunde o temperatură mai mare decât 10²⁸ grade Celsius, a fost posibilă unificarea forţelor ce guvernează lumea microscopică (forţele electromagnetice, “forţele slabe” şi cele nucleare).

Marele accelerator de hadroni care s-a construit lângă Geneva nu va putea atinge energiile pe care le aveau toate particulele din Marea Explozie în primele 10̄̄¯¹⁴ secunde.

Numai în momentul când omul ar reuşi să înfăptuiască condiţiile de Marea Explozie, s-ar putea spune că el a făcut materia, dar nici atunci nu ar putea-o spune, deoarece el ar avea un model pe care să-l reproducă, nu din nimic ar face ceva.

Deci fără o “superinteligenţă” – Dumnezeu, de fapt – care a acţionat şi acţionează şi în prezent, nu s-ar putea vorbi de Universul în care existăm.

Einstein a spus: “Dumnezeu nu dă cu zarul”, deci nu face nimic întâmplător, după cum am arătat succint în materialul de faţă.

Am prezentat punctul de vedere ştiinţific, unanim acceptat de marii savanţi ai zilelor noastre, de formare a Universului, fără să fac apel la suportul matematic, care a stat la baza teoriei, deoarece mi-am propus să urmăresc numai aspectul calitativ al fenomenelor, care ne vor permite în continuare să încercăm să înţelegem mai bine, din Biblie, Facerea: capitolul I, Facerea lumii.

Ca om de ştiinţă, profesionist şi credincios, mi-am asumat sarcina plină de responsabilitate de a prezenta în continuare corespondenţa între sensul ad-literam al primului capitol din Biblie – Facerea şi nivelul actual al cunoaşterii umane. “Dacă am văzut mai mult – decât ceilalţi – este pentru că m-am urcat pe umerii giganţilor.” (Isaac Newton)

Chiar dacă religia mea ar fi în contradicţie cu descoperirile ştiinţifice actuale, credinţa mea nu ar suferi, deoarece aceasta nu s-a format în urma studiului ştiinţific, al armoniei dintre Biblie şi descoperirile tehnicii actuale.

Întrebările la care ştiinţa nu a răspuns încă trebuie considerate ca teme de cercetare pentru viitor, la care sigur se vor găsi răspunsuri; până atunci ca şi până acum nu putem renunţa la religia noastră. Din contră, văzând cum ştiinţa explică Biblia, trebuie să ne reconsiderăm radical atitudinea faţă de religie care, cu nişte descrieri considerate de unii prea simpliste şi lipsite de sens, ne relevă adevăruri la care nici nu am gândit. Să ne aplecăm serios spre studiul aprofundat al Bibliei, să respectăm tradiţia religioasă care ne prezintă adevăruri valabile veşnic şi, ţinând seama de descoperirile ce se realizează în toate domeniile ştiinţifice, cosmologie, biologie moleculară, astronomie, paleontologie, meteorologie, antropologie, arheologie, geologie, etc., să ne punem noi întrebări, să înţelegem mai profund ce ni s-a ascuns cunoaşterii. Datorită avântului ştiinţific din ultimii 50 de ani, se ridică valul enigmatic care plutea peste pasajele biblice, descoperind valoarea inestimabilă a textelor cuprinse în acestea, ajungând să descifrăm sensuri noi şi profunde care, altfel, erau considerate de necredincioşi ca fiind în cel mai bun caz poveşti, nu purtătoarele unor adevăruri incontestabile. Teoria Marii Explozii, propusă de George Gamow în anul 1946, porneşte de la premisa că acum circa 15 miliarde de ani a apărut, din nimic, dintr-o dată, o enormă sursă de energie, numită mingea de foc primordială.

Această minge de foc primordială se consideră că este momentul creaţiei din nimic, creaţia ex-nihilo. Mingea de foc era o concentrare maximă de energie pură. Forma de energie prezentă în mingea de foc era energia luminoasă, radiaţia electromagnetică identică cu cea pe care o emite soarele. Termenul “lumină” este folosit pentru a desemna fenomenul general numit “radiaţie electromagnetică”, incluzând atât lumina vizbilă cât şi pe cea invizibilă.

În momentul zero al formării materiei, temperatura enormă a mingii de foc ar fi dezintegrat instantaneu orice atom. De aceea materia există într-o formă diferită numită plasmă. Deosebirea fundamentală între aceste două forme de materie este că un atom este neutru din punct de vedere electric, în timp ce plasma constă din particule având fie sarcina electrică negativă, fie sarcina electrică pozitivă. Proprietăţile particulelor fac ca plasma să “capteze” lumina împiedicând trecerea ei liberă. Din această cauză, întotdeauna plasma pare întunecată când este privită din afară. Universul la creaţie constă în lumina mingii de foc primordiale amestecată cu plasmă. Chiar dacă intensă, lumina mingii de foc era captată de către plasmă şi nu putea să “scape” să fie “văzută”. După momentul zero, mingea de foc primordială, foarte fierbinte, s-a răcit extrem de rapid, permiţând particulelor de plasmă să se combine şi să formeze atomi, eveniment crucial pentru că Universul să evolueze spre forma actuală. În contrast cu plasma, orice zonă a spaţiului umplută cu atomi şi molecule libere este total transparentă. În acel moment când plasma s-a tranformat instantaneu în atomi şi molecule, lumina mingii de foc nu mai era captivă plasmei.

Lumina a început să “strălucească” vizibil şi a umplut întregul univers, aşa cum o face şi în ziua de azi. Cosmologia a explicat acum că apariţia instantanee neexplicată din nimic a mingii de foc primordiale este creaţia universului.

Versetul biblic “să fie lumină” trebuie şi poate fi înţeles, că desemnând creaţia mingii de foc primordiale – “Marea Explozie” – care semnifică creaţia universului.

Toată materia şi energia care există astăzi în univers rezultă direct din această lumină. Deci în prima zi n-au existat două procese de creaţie separate, fără legătură între ele – universul şi lumină, ci unul singur.

ACADEMIA

DE ŞTIINŢE ŞI TERAPII CUANTICE

„CORNELIU CĂRBUNESCU”

PREŞEDINTE FONDATOR

ACAD. PROF. DR. ING. CORNELIU CĂRBUNESCU

AFORISME CUANTICE

1. ŞI TOTUŞI, DUMNEZEU = ENERGIE CUANTICĂ, EXISTĂ! CREDINŢA ÎN DUMNEZEU = ENERGIE CUANTICĂ ESTE ÎNCEPUTUL ÎNŢELEPCIUNII!

2. ACADEMIA DE ŞTIINŢE ŞI TERAPII CUANTICE CORNELIU CĂRBUNESCU A DOVEDIT ŞTIINŢIFIC CĂ DUMNEZEU = ENERGIE CUANTICĂ EXISTĂ ŞI VA EXISTA VEŞNIC ŞI LA INFINIT!

3. ŞTIINŢELE CUANTICE, TRADUSE PRIN FANTEZII LITERARE, BAZA TUTUROR MARILOR RELIGII ALE LUMII. ÎN BIBLIE ŞI ÎN CĂRŢILE MARILOR RELIGII ALE LUMII SE REGĂSESC SCRISE, CODIFICAT, TOATE CONSTANTELE ŞTIINŢELOR CUANTICE. ACESTEA AU FOST DESCOPERITE, PE CĂI DIFERITE, DE PREŞEDINTELE FONDATOR AL ACADEMIEI DE ŞTIINŢE ŞI TERAPII CUANTICE CORNELIU CĂRBUNESCU ŞI DE DR. JOSE LOPEZ ALVAREZ, ÎN CAPITOLELE 5 ŞI 11 DIN GENEZA, DIN BIBLIE!

4. ACESTE CONSTANTE SUNT PROPRIETĂŢI FUNDAMENTALE ALE NATURII, LEGI ŞTIINŢIFICE IMUABILE CARE SE APLICĂ ÎN TOATE MULTIVERSURILE! CREAŢIA LUI DUMNEZEU = ENERGIE CUANTICĂ CONTINUĂ LA INFINIT DUPĂ LEGILE EI ŞTIINŢIFICE!

5. DUMNEZEU = ENERGIE CUANTICĂ ESTE CREATORUL MULTIVERSURILOR DIN ‟NIMIC” ŞI A TUTUROR LEGILOR CARE LE GUVERNEAZĂ!

6. ‟MATERIA” STELARĂ ŞI ‟MATERIA” TERESTRĂ SUNT IDENTICE ŞI AU ACELAŞI CREATOR, SUPUNÂNDU-SE ACELORAŞI LEGI IMUABILE ALE CREATORULUI!

7. MĂRIMEA ACTUALĂ A PĂMÂNTULUI A CRESCUT CU 55-60% FAŢĂ DE MĂRIMEA SA INIŢIALĂ. ÎN INTERIORUL PĂMÂNTULUI SE PRODUCE O ‟MATERIE” NOUĂ, GENERATĂ SPONTAN DIN ENERGIA CUANTICĂ!

8. PĂMÂNTUL, ASEMĂNAT UNUI CUB CU ŞASE PIRAMIDE ENERGETICE ADIACENTE CU VÂRFURILE ÎN CENTRUL ACESTUIA, CAPTEAZĂ ENERGIE CUANTICĂ DIN SPAŢIUL COSMIC. LA TRECEREA PRINTR-UN NOR FOTONIC, CONFORM LEGII IMUABILE A CREATORULUI, PRECESIA ECHINOCŢIILOR, LA 25920 DE ANI, PIRAMIDELE PĂMÂNTULUI CUB CAPTEAZĂ ENERGIA CUANTICĂ ŞI CONDUC LA ÎNCĂLZIREA PĂMÂNTULUI DIN CENTRUL ACESTUIA. DECI, ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ, EFECTUL DE SERĂ ŞI POLUAREA ATMOSFEREI, NU AU NICIO LEGĂTURĂ CU SCHIMBĂRILE CLIMATICE ALE PĂMÂNTULUI!

9. PIRAMIDELE ENERGETICE REPREZINTĂ, DE FAPT, NIŞTE SUPAPE DE SIGURANŢĂ ALE PĂMÂNTULUI, CARE CONTRIBUIE SIMULTAN ŞI LA REFACEREA ZONELOR DE PROTECŢIE FAŢĂ DE RADIAŢIILE LETALE CARE VIN DIN UNIVERS SPRE PĂMÂNT. PUTEM SPUNE CĂ NATURA SINGURĂ SE AUTOPROTEJEAZĂ DE ‟IUBIREA” LOCUITORILOR EI.

10. LEGILE ŞTIINŢELOR CUANTICE AU DEMONSTRAT CĂ ADN-UL ESTE BAZA PENTRU ORICE EXPLICAŢIE ŞTIINŢIFICĂ A VIEŢII ŞI A MODULUI EI DE APARIŢIE!

11. S-A DEMONSTRAT CĂ ADN-UL APARE SUB FORMA UNEI UNDE, NU A UNEI MOLECULE!

12. ACEASTĂ UNDĂ EXISTĂ CA UN TIPAR ÎN TOATE MULTIVERSURILE, FIIND ÎNCONJURATĂ CONTINUU DE UNDE VIBRATORII DE INFORMAŢII GENETICE INVIZIBILE!

13. UNDELE GENERATOARE DE ADN CREAZĂ LA SCARĂ MICROSCOPICĂ FORŢE MICROGRAVITAŢIONALE CE ATRAG ATOMII ŞI MOLECULELE DIN MEDIUL ÎNCONJURĂTOR PENTRU A SE AUTOCONSTRUI!

14. ATOMII AJUNG ÎN LOCURILE CARE LE SUNT PREDESTINATE PE MĂSURA ATRAGERII LOR ÎN INTERIORUL NUCLEELOR!

15. MULTIVERSURILE SUNT CAPABILE SĂ PRODUCĂ VIAŢĂ BIOLOGICĂ ÎN ORICE ZONĂ COSMICĂ ÎN PEZENŢA ENERGIEI CUANTICE, RESPECTIV, A CÂMPULUI CUANTIC AL ACESTEIA. FORŢELE MICROGRAVITAŢIONLE ÎNCEP SĂ ADUNE ATOMII ŞI MOLECULELE PENTRU A FORMA ADN-UL. ASTFEL, UNDELE DAU NAŞTERE LA FORME DE VIAŢĂ CARE SE POT ADAPTA ÎN MEDIUL RESPECTIV, ÎNCEPÂND CU ORGANISMELE UNICELULARE!

16. S-A DESCOPERIT CĂ 99,99% DIN PRAFUL COSMIC CARE PLUTEŞTE ÎN GALAXIA NOASTRĂ ESTE ALCĂTUIT DIN BACTERII LIOFILIZATE (ÎNGHEŢATE ŞI USCATE). DECI, ORICE STEA ESTE UN INCUBATOR AL VIEŢII!

17. MULTIVERSURILE REPREZINTĂ ELE ÎNSELE UN ORGANISM VIU, IAR LEGILE ELEMENTARE SUNT ASTFEL CONCEPUTE ÎNCÂT SĂ CREEZE VIAŢĂ, INCLUSIV MICROORGANISME, PLANTE, INSECTE, PEŞTI, REPTILE, PĂSĂRI ŞI MAMIFERE, ORI DE CÂTE ORI ACEST LUCRU ESTE POSIBIL!

18. GRAVITAŢIA ESTE O FORŢĂ CARE PENETREAZĂ ÎNTREGUL UNIVERS ŞI, DACĂ ACESTA CONŢINE UNDE CARE POT GENERA ADN, IAR ADN-UL GENEREAZĂ VIAŢĂ INTELIGENTĂ, ÎNSEAMNĂ CĂ GRAVITAŢIA ÎNSĂŞI ESTE VIE ŞI INTEIGENTĂ!

19. S-A DEMONSTRAT ŞTIINŢIFIC CĂ ADN-UL POATE FI TRANSFORMAT ENERGETIC. VIAŢA ÎN GALAXII ESTE O LEGE NATURALĂ, UN FENOMEN EMERGENT SPECIFIC ENERGIEI CUANTICE.

20. UNIVERSUL ÎNSUŞI ESTE O FIINŢĂ VIE, VIAŢA APARE ORI DE CÂTE ORI ŞI ORIUNDE POATE ÎN UNIVERS!

21. S-A DEMONSTRAT CĂ ADN-UL SE POATE FORMA DIN MOLECULE DE HIDROGEN ŞI OXIGEN FĂRĂ NICIO ALTĂ MOLECULĂ!

22. UN ŞIR DE ADN DINTR-O SINGURĂ CELULĂ CONŢINE SUFICIENTE INFORMAŢII PENTRU A CLONA ÎNTREGUL ORGANISM!

23. ADN-UL ATRAGE FOTONII, MINUSCULE PACHETE DE ENERGIE, CARE ALCĂTUIESC LUMINA VIZIBILĂ DIN UNIVERS!

24. FOTONII SUNT ESENŢIALI PENTRU FUNCŢIONAREA ŞI SĂNĂTATEA ADN-ULUI, ACEŞTIA FIIND FOLOSIŢI, DUPĂ TOATE APARENŢELE, PENTRU A TRANSMITE ŞI PENTRU A RECEPTA INFORMAŢII DIN INTERIORUL CORPULUI!

25. S-A DEMONSTRAT CĂ ENERGIA GÂNDULUI POATE GENERA COERENŢĂ ÎN MODELELE CEREBRALE ŞI POATE AFECTA ÎN MOD DIRECT ADN-UL PRIN IUBIRE!

26. S-A DEMONSTRAT EXPERIMENTAL CĂ IUBIREA ARE UN EFECT DIRECT, MĂSURABIL, ASUPRA ADN-ULUI! IUBIREA NU ESTE UN CONCEPT ABSTRACT, EMOŢIONAL SAU BIOLOGIC. IUBIREA ESTE UN CONCEPT DE INTERCONECTARE CUANTICĂ ÎNTRE TOATE STRUCTURILE VII ŞI/SAU NEVII!

27. NERESPECTAREA LEGILOR ŞTIINŢIFICE ATRAGE CONSECINŢE ASUPRA CELOR CARE LE ÎNCALCĂ!

28. LIBERUL ARBITRU ESTE AL OMULUI, NU AL CREATORULUI LEGILOR ŞTIINŢIFICE!

29. S-A DOVEDIT ŞTIINŢIFIC CĂ, ÎN NATURĂ NU EXISTĂ ‟MASĂ”, TOT CE NE ÎNCONJOARĂ ESTE ENERGIE CUANTICĂ ÎN DIVERSE STĂRI DE VIBRAŢIE, CARE ESTE VEŞNICĂ ŞI INFINITĂ!

30. ENERGIA CUANTICĂ = DUMNEZEU NU MOARE, DOAR CREAŢIA SE RECONFIGUREAZĂ CUANTIC. DECI, NU EXISTĂ MOARTE, DUMNEZEU ESTE DOAR AL VIILOR, INFINIT ŞI VEŞNIC!

31. DUMNEZEU = ENERGIE CUANTICĂ ÎŞI IUBEŞTE CREAŢIA. ÎN INFINITATEA MULTIVERSURILOR EXISTĂ VIAŢĂ, DECI, TOTUL ESTE VIU!

32. DUMNEZEU = ENERGIE CUANTICĂ NU AMENINŢĂ ŞI NU OMOARĂ PE NIMENI! ASEMENEA AFIRMAŢII SUNT FALSE ŞI FĂRĂ NICIO BAZĂ ŞTIINŢIFICĂ!

33. DUMNEZEU = ENERGIE CUANTICĂ NE-A DAT CHEIA CUNOAŞTERII! S-O FOLOSIM!

34. SĂNĂTATEA NOASTRĂ POATE FII INFLUENŢATĂ DIRECT DE CURGEREA TIMPULUI CARE CIRCULĂ PRIN CELULELE NOASTRE!

35. ŞTIINŢA PRECEDE RELIGIILE!

36. ŞTIINŢA ESTE ŞTIINŢĂ! RELIGIA ESTE METAFORA STIINTIFICA!

37. ŞTIINŢELE AU FOST CREATE DE ENERGIA CUANTICĂ = CREATORUL MULTIVERSURILOR, IAR RELIGIILE AU FOST FĂCUTE DE OAMENI ÎN INTERESUL PRIVILEGIAŢILOR EI!

38. ENERGIA CUANTICĂ ARE CARACTERISTICI FLUIDICE, IAR MODELELE GEOMETRICE APAR ÎN MOD NATURAL ATUNCI CÂND UN FLUID VIBREAZĂ!

39. PIRAMIDELE ŞI ALTE STRUCTURI ÎN FORMĂ DE PÂLNIE COLECTEAZĂ FLUXUL DE ENERGIE CUANTICĂ ŞI GENEREAZĂ COERENŢĂ ÎNTR-O ANUMITĂ ZONĂ, CREÂND MODELE GEOMETRICE MULT MAI RAFINATE!

40. PIRAMIDELE VINDECĂ VIAŢA BIOLOGICĂ, ÎMBUNĂTĂŢIND SĂNĂTATEA NOASTRĂ, REGULARIZÂND CURSUL CURENŢILOR DIN MANTAUA PĂMÂNTULUI, DIN OCEANE, DIN ATMOSFERĂ ŞI IONOSFERĂ PENTRU A NE PROTEJA DE CATACLISME ŞI PENTRU A ÎMBUNĂTĂŢI SOLIDITATEA ŞI PURITATEA STRUCTURILOR CRISTALINE!

41. PENTRU A FORMA PROTEINE, AMINOACIZII TREBUIE SĂ FORMEZE LEGĂTURI. ANUMIŢI AMINOACIZI FORMEAZĂ LEGĂTURI ÎN TIMP CE ALŢII NU FORMEAZĂ LEGĂTURI. ANALIZÂNDU-SE ACEST TIP DE LEGĂTURI S-A DESCOPERIT CĂ AMINOACIZII SE ARANJEAZĂ PE SUPRAFAŢA UNUI DODECAEDRU!

42. FORMA IDEALĂ PENTRU O MOLECULĂ DE ADN ESTE UN DUBLU HELIX!

43. FORMA IDEALĂ PENTRU UN DUBLU HELIX ESTE UN DODECAEDRU!

44. FLUXUL TEMPORAL NU ÎNAINTEAZĂ PRIN SPAŢIU ÎN LINIE DREAPTĂ!

45. FLUXUL TEMPORAL SE ROTEŞTE SAU SE RĂSUCEŞTE PE MĂSURĂ CE SE DEPLASEAZĂ!

46. ANUMITE MOLECULE CARE EFECTUEAZĂ O MIŞCARE DE ROTAŢIE ÎN SPIRALĂ DE LA STÂNGA LA DREAPTA SUNT CONSIDERATE A FI DEXTROGIRE (DE EXEMPLU, MOLECULELE DE ZAHĂR)!

47. ALTE MOLECULE, DE EXEMPLU CELE DE SARE SAU DE TEREBENTINĂ, SUNT LEVOGIRE, SE ROTESC ANTIORAR!

48. MOLECULELE DEXTROGIRE ABSORB FLUXUL TEMPORAL ŞI, ASTFEL, ÎL ÎNCETINESC!

49. MOLECULELE LEVOGIRE DAU MAI MULTĂ FORŢĂ FLUXULUI TEMPORAL, ACCELERÂNDU-L!

50. CU CÂT MAI MULTĂ ENERGIE CUANTICĂ CURGE PRIN TRUPUL TĂU, CU ATÂT MAI SĂNĂTOS VEI FI!

51. CONSUMUL DE DULCIURI CONDUCE LA FAPTUL CĂ ENERGIA CUANTICĂ VA FI ABSORBITĂ MAI MULT DE ZAHĂR DECÂT DE ADN-UL TĂU CARE ARE NEVOIE SĂ STOCHEZE LUMINA PENTRU A SE MENŢINE ÎNTR-O STARE OPTIMĂ!

52. ZAHARURILE, GRĂSIMILE SATURATE, CARNEA, PRODUSELE LACTATE, FRUCTELE DULCI, FĂINA ALBĂ, MÂNCAREA PREAMBALATĂ, ALOOLUL ŞI MEDICAMENTELE, ÎNCLINĂ BALANŢA CĂTRE PARTEA ACIDĂ!

53. MÂNCAREA SĂNĂTOASĂ ŞI NATURALĂ, CUM SUNT LEGUMELE PROASPETE, ECOLOGICE, NUCILE, SEMINŢELE ŞI FRUCTELE MAI PUŢIN DULCI, ÎNCLINĂ BALANŢA CĂTRE PARTEA ALCALINĂ!

54. CURGEREA TIMPULUI SE ACCELEREAZĂ ÎN MOLECULELE LEVOGIRE ŞI SE ÎNCETINEŞTE ÎN MOLECULELE DEXTROGIRE!

55. PLASTICUL, PRECUM FOLIA POLIETILENICĂ ŞI PVC-UL, POT SĂ ECRANEZE CURENŢII ROTITORI DIN CADRUL ENERGIEI CUANTICE! NIVELUL DE RĂSUCIRE SAU TORSIUNE VA FI REDUS, IAR INFORMAŢIA GENETICĂ DIN ENERGIA CUANTICĂ ESTE ASCUNSĂ ÎN ACESTE FORŢE SPIRALATE!

56. ALUMINIUL ESTE DE ASEMENEA FOARTE EFICIENT ÎN ECRANARE, ACESTA BLOCÂND EXACT CÂMPURILE ENERGETICE CARE-ŢI MENŢIN SĂNĂTATEA!

57. VIEŢUITOARELE, CUM AR FI BACTERIILE SAU PLANTELE, CRESC MAI REPEDE SAU MAI ÎNCET ÎN FUNCŢIE DE VITEZA CURGERII TIMPULUI PRIN ELE ŞI PRIN IMEDIATA LOR APROPIERE!

58. VARA, DATORITĂ ÎNCĂLZIRII MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR, SE ÎNCETINEŞTE CURGEREA GLOBALĂ A TIMPULUI!

59. CREŞTEREA TEMERATURII REDUCE COERENŢA ÎN ENERGIA CUANTICĂ!

60. FIECARE ATOM CONŢINE PARTICULE CARE SUNT ÎN MIŞCARE DE ROTAŢIE NUMITĂ ‟MIŞCARE DE SPIN”.

61. ÎN VIAŢĂ, ÎN VIAŢA DE DUPĂ VIAŢĂ ŞI ÎN RECONFIGURĂRILE ULTERIOARE, EXISTĂ O CONTINUITATE A CONŞTIINŢEI NOASTRE!

62. ÎN ECUAŢIA E = MC² AVEM ENERGIA DE O PARTE ŞI ‟MATERIA” DE CEALALTĂ PARTE – CEEA CE ÎNSEAMNĂ CĂ ‟MATERIA” ESTE, DE FAPT, ENERGIE! NU EXISTĂ MATERIE, TOTUL ESTE ENERGIE!

63. ENERGIA CUANTICĂ AFECTEAZĂ TIMPUL, FĂCÂNDU-L SĂ ACCELEREZE SAU SĂ ÎNCETINEASCĂ ÎN FUNCŢIE DE VITEZA DE DEPLASARE A ACESTEIA PRINTR-UN SPAŢIU!

64. ENERGIA CUANTICĂ ESTE RESPONSABILĂ PENTRU CREAREA ÎNTREGII ‟MATERII” DIN UNIVERSUL NOSTRU ŞI DIN INFINITATEA MULTIVERSURILOR!

65. ATOMII ŞI MOLECULELE CONTINUĂ SĂ SE ROTEASCĂ LA NESFÂRŞIT FĂRĂ CA ENERGIA LOR SĂ SE CONSUME VREODATĂ, ENERGIA CUANTICĂ FIIND VEŞNICĂ ŞI INFINITĂ!

66. ENERGIA CUANTICĂ CURGE DE ASEMENEA ŞI PRIN TOATE FORMELE DE VIAŢĂ DE PE PĂMÂNT!

67. PENTRU A EXISTA, TOATE VIEŢUITOARELE TREBUIE SĂ ABSOARBĂ ÎN MOD CONTINUU FOTONI DE LUMINĂ, PE CARE SĂ-I STOCHEZE ÎN PROPRIUL ADN!

68. ENERGIA CUANTICĂ CREEAZĂ FOTONI VIRTUALI ATUNCI CÂND ÎN ENERGIA CUANTICĂ EXISTĂ O MIŞCARE DE ROTAŢIE, UN VORTEX!

69. PENTRU VIAŢA BIOLOGICĂ, CEA MAI IMPORTANTĂ LUNGIME DE UNDĂ ESTE CEA DE 380 NANOMETRI!

70. DACĂ LUNGIMEA DE UNDĂ DE 380 NANOMETRI ESTE PERTURBATĂ, ADN-UL NOSTRU NU MAI POATE ABSORBI ŞI STOCA LUMINA NECESARĂ ŞI, ATUNCI ORGANISMUL SE VA CONFRUNTA CU BOALA! (DE VĂZUT ÎN ROGVAIV CORESPONDENŢA ÎNTRE FRECVENŢELE ŞI LUNGIMILE DE UNDĂ ALE SPECTRULUI LUMINII).

71. GRAVITAŢIA ESTE ÎN FAPT DETERMINATĂ DE UN CURENT DE ENERGIE CUANTICĂ CE SE SCURGE ÎN PĂMÂNT!

72. PĂMÂNTUL ESTE COMPUS DIN ATOMI, IAR ACEŞTIA SUNT ACŢIONAŢI DE GRAVITAŢIE!

73. CÂMPURILE DE ENERGIE DIN JURUL GĂURILOR NEGRE CÂT ŞI MODUL LOR DE ACŢIUNE ARATĂ CĂ ACESTEA SUNT LA FEL CU CELE CARE EXISTĂ ÎN JURUL NUCLEULUI UNUI ATOM!

74. UN ATOM ESTE O ‟GAURĂ NEAGRĂ” ÎN MINIATURĂ, UNDE PROTONII SUNT ATRAŞI UNUL CĂTRE CELĂLALT MAI DEGRABĂ DATORITĂ GRAVITAŢIEI DECÂT DATORITĂ UNEI MISTERIOASE ŞI NEDEFINITE ‟FORŢE TARI” !

75. SPAŢIUL – TIMP ARE PROPRIETĂŢILE UNUI FLUID!

76. MISTERELE ‟ENERGIEI ÎNTUNECATE” ŞI ALE ‟MATERIEI ÎNTUNECATE” SE DATOREAZĂ FAPTULUI CĂ GRAVITAŢIA ESTE UN EFECT SECUNDAR A CEVA CE SE PETRECE PE NIVELURI MAI PROFUNDE ALE REALITĂŢII ŞI, CĂ EXISTĂ UN CEVA MULT MAI PROFUND DIN CARE SE NAŞTE GRAVITAŢIA!

77. LA NIVEL SUBATOMIC EXISTĂ DUALISMUL PARTICULĂ-UNDĂ.

78. S-A DESCOPERIT CĂ TOATE PARTICULELE DINTR-O CELULĂ CU GREUTĂŢI MAI MICI DE 7 KILODALTONI AU UN COMPORTAMENT DUAL DE PARTICULĂ-UNDĂ.

79. TOATE TIPURILE DE MOLECULE DIN CELULĂ SUNT SUB 7 KILODALTONI, ÎNAFARĂ DE PROTEINE ŞI DE ADN.

80. APA, LIPIDELE, AMINOACIZII SE COMPORTĂ CA UNDE, DECI FENOMENELE PE CARE ACESTE UNDE LE GENEREAZĂ NU MAI SUNT CONTROLATE PRIN LEGILE MECANICII CLASICE, CI PRIN LEGILE MECANICII CUANTICE!

81. ÎN CELULELE NOASTRE, MOLECULELE, CU EXCEPŢIA PROTEINELOR ŞI A ADN-ULUI, AU LUNGIMI DE UNDĂ, ÎN ANUMITE CONDIŢII ACESTEA FIIND DOAR ENERGIE!

82. DACĂ O MOLECULĂ NU ESTE DOAR ‟MATERIE”, CI DEVINE O UNDĂ CU O ANUMITĂ LUNGIME, LUNGIMEA DE UNDĂ A ACESTEIA POATE SĂ INTERFEREZE, CONSTRUCTIV SAU DISTRUCTIV, PRIN AMPLIFICARE SAU ANULARE, CU LUNGIMEA DE UNDĂ A ALTEI MOLECULE. ACESTEA SE POT ÎNTÂLNI FOARTE UŞOR PRIN REZONANŢĂ!

83. PRACTIC, NU SE DIFUZEAZĂ NIMIC CHIMIC, ‟MATERIE”, CI DOAR SE TRANSMITE LUNGIMEA DE UNDĂ!

84. LUNGIMEA DE UNDĂ A MOLECULEI SE CALCULEAZĂ CONFORM ECUAŢIEI LUI DE BROGLIE!

85. UNELE MODIFICĂRI ALE PĂMÂNTULUI NU SUNT CAUZATE DE POLUAREA INDUSTRIALĂ REALIZATĂ DE OM.

86. ÎN ANUL 1998 A APĂRUT O NOUĂ CENTURĂ VAN ALLEN, DEOSEBITĂ DE CELE DOUĂ EXISTENTE, CARE SUNT FORMATE DIN PROTONI.

87. NOUA CENTURĂ VAN ALLEN CONŢINE ÎN PRINCIPAL PARTICULE IONIZATE DE AZOT, NEON ŞI OXIGEN.

88. DUPĂ 1995, ÎN STRATURILE DE MIJLOC ALE ATMOSFEREI PĂMÂNTULUI, S-A DESCOPERIT CU 5060% MAI MULT OZON DECÂT SE ESTIMA, DEŞI POLUAREA SE PRESUPUNEA CĂ REDUCE CONCENTRAŢIA DE OZON, NU O MĂREŞTE.

89. ACEASTĂ ZONĂ SE AFLĂ DEASUPRA LOCAŢIEI GĂURILOR DIN OZON.

90. ÎN ATMOSFERA SUPERIOARĂ A PĂMÂNTULUI SE AFLĂ MULT MAI MULTE MOLECULE DE HIDROXID (OH).

91. ÎN AURORELE PĂMÂNTULUI AU FOST VĂZUTE EMISII PUTERNICE DE LA ATOMI DE NEON, ARGON ŞI XENON, ÎNCEPÂND CU ANUL 2001.

92. PĂMÂNTUL A PIERDUT 3% DIN LUMINA SA SOLARĂ PE DECADĂ, ÎNCEPÂND CU ANUL 1950.

93. ÎN ULTIMII CINCIZECI DE ANI CANTITATEA DE LUMINĂ SOLARĂ CARE AJUNGE LA SUPRAFAŢA PĂMÂNULUI A SCĂZUT CU 15%, ARĂTÂND CĂ EFECTUL SE ACCELEREAZĂ.

94. ATMOSFERA A DEVENIT ÎN MOD CONSIDERABIL MAI DENSĂ, DECI, TEMPERATURA PE PĂMÂNT AR TREBUI SĂ SCADĂ, NU SĂ CREASCĂ.

95. ÎN ANUL 2009, NASA A ANUNŢAT CĂ, ÎN ULTIMII DOUĂZECIŞICINI DE ANI, APARIŢIA NORILOR NOCTILUCENŢI DIN ATMOSFERA SUPERIOARĂ A PĂMÂNULUI A DEVENIT DIN CE ÎN CE MAI FRECVENTĂ, ACEŞTIA MIGRÂND DINSPRE POLI ŞI STRĂLUCIND MAI MULT CA NICIODATĂ.

96. OCEANELE LUMII S-AU ÎNCĂLZIT SEMNIFICATIV ÎNCĂ DE LA SFÂRŞITUL ANILOR 1940 ŞI ESTE INTERESANT CĂ, CEVA MAI PUŢIN DE JUMĂTATE DIN CREŞTEREA DE TEMPERATURĂ APARE SUB ADÂNCIMEA DE 300 METRI. LUMINA SOARELUI NU ARE CUM SĂ AJUNGĂ LA ACESTE ADÂNCIMI.

97. ACTIVITATEA SEISMICĂ A PĂMÂNTULUI CREŞTE. ÎN ANUL 1973 AU FOST 4518 CUTREMURE CU MAGNITUDINEA PESTE 3 GRADE PE SCARA RICHTER ÎN ÎNTREAGA LUME, IAR ÎN ANUL 2003 AU FOST 17.443, ADICĂ, O CREŞTERE TOTALĂ DE 386%.

98. NUMĂRUL CUTREMURELOR PE PĂMÂNT CU MAGNITUDINEA DE 7 GRADE SAU MAI MARE DE 7 GRADE, A RĂMAS CONSTANT.

99. ANOMALIILE DIN CÂMPUL MAGNETIC AL PĂMÂNTULUI SUGEREAZĂ CĂ O INVERSARE A POLILOR MAGNETICI ESTE DEJA PE CALE SĂ SE PRODUCĂ.

100. APROAPE 16.000 DE SPECII DE PLANTE ŞI ANIMALE AU DISPĂRUT, FIIND CEA MAI MARE RATĂ DE EXTINCŢIE DE LA DISPARIŢIA DINOZAURILOR.

101. SE ESTIMEAZĂ CĂ, ÎN JURUL ANULUI 2100, JUMĂTATE DIN SPECIILE DE PLANTE ŞI ANIMALE VOR DISPĂREA.

102. MODIFICĂRILE PREZENTATE SUNT GENERATE DE FAPTUL CĂ SISTEMUL SOLAR SE DEPLASEAZĂ ÎNTR-O ZONĂ DIN GALAXIE MULT MAI ÎNCĂRCATĂ DIN PUNCT DE VEDERE ENERGETIC.

103. ACEASTA INFLUENŢEAZĂ DIRECT COMPORTAMENTUL PLANETELOR NOASTRE ŞI AL SATELIŢILOR LOR, INDICÂND O CEŞTERE GENERALĂ A ENERGIEI PE MĂSURĂ CE MATERIA TRECE ŞI ES PRINTR-O MODIFICARE DE STARE, IAR CURGEREA TIMPULUI SE ACCELEREAZĂ PÂNĂ LA NIVELUL CUANTIC.

104. ÎN ACEASTĂ SITUAŢIE AR TREBUI SĂ APARĂ O CREŞTERE A CANTITĂŢII DE PRAF STELAR ŞI DE PARTICULE ENERGIZATE DIN MEDIUL NOSTRU INTERSTELAR LOCAL.

105. ÎN ANUL 1993, O SONDĂ SPAŢIALĂ A NASA A DETECTAT PENTRU PRIMA DATĂ HELIU IONIZAT ŞI RADIAŢII ULTRAVIOLETE EXTREMĂ ÎN MEDIUL LOCAL INTERSTELAR.

106. ÎN ANUL 2000, ESA/NASA AU RAPORTAT CREŞTERI CONSTANTE ALE DENSITĂŢII ŞI TEMPERATURII HELIULUI DIN ZONELE DIN AFARA CÂMPULUI MAGNETIC AL SOARELUI.

107. ÎN ANUL 2003, SONDA SPAŢIALĂ ULYSSES A MĂSURAT DENSITATEA PRAFULUI DIN MEDIUL INTERSTELAR, DESCOPERIND CU 400 – 500% MAI MULT PRAF COSMIC DECÂT SE ŞTIA.

108. SISTEMUL SOLAR TRECE PRINTR-UN NOR INTERSTELAR CARE, FIZICA AFIRMĂ CĂ NU EXISTĂ.

109. NASA A ANUNŢAT CĂ, ÎN ANUL 2009 INTENSITĂŢILE RAZELOR COSMICE (GALACTICE, DIN AFARA SISTEMULUI SOLAR) CRESCUSERĂ CU 19% PESTE ORICE S-A VĂZUT ÎN ULTIMII CINCIZECI DE ANI.

110. SE PARE CĂ ACEASTĂ ENERGIE, CARE PĂTRUNDE ÎN SISTEMUL SOLAR, ARE ARE PROPRIETĂŢI BIOACTIVE.

111. ÎN ANUL 2007, UNIVERSITATEA STATULUI ARIZONA A ANUNŢAT CĂ BACTERIA SALMONELLA CE A ZBURAT CU NAVA SPAŢIALĂ ATLANTIS A DEVENIT CU 300% MAI PUTERNICĂ. 167 DE GENE DIFERITE S-AU MODIFICAT, FĂCÂND ŞANSELE CA ACEASTA SĂ PRODUCĂ BOLI SĂ FIE DE TREI ORI MAI MARI.

112. ÎN ANUL 2008, S-A ANUNŢAT CĂ CHINEZII OBŢINUSERĂ FRUCTE ŞI LEGUME DE DIMENSIUNI MASIVE, CUM AR FI ROŞII DE 10 KG PRIN SIMPLA LOR PLIMBARE PRIN SPAŢIUL COSMIC.

113. ÎN ÎNTREGUL NOSTRU SISTEM SOLAR PĂTRUNDE O SURSĂ FOARTE PUTERNICĂ DE ENERGIE CE PROVINE DE LA CÂMPURILE ENERGETICE NATURALE ALE GALAXIEI.

114. ACEASTĂ ENERGIE, BIOACTIVĂ, ARE CAPACITATEA DE A TRANSFORMA ACTIV PĂMÂNTUL, CÂT ŞI SOARELE ŞI CELELALTE PLANETE ŞI SATELIŢII LOR.

115. DR. JOHN HAWKS A DESCOPERIT DOVADA GENETICĂ A FAPTULUI CĂ EVOLUŢIA UMANĂ SE FACE ACUM DE 100 DE ORI MAI RAPID DECÂT SE FĂCEA ÎN URMĂ CU 50.000 DE ANI, ASTFEL ÎNCÂT 7% DIN MATERIALUL NOSTRU GENETIC S-A TRANSFORMAT DEJA – IAR RATA CONTINUĂ SĂ SE ACCELEREZE.

www.academiadestiintesiterapiicuantice.ro

e-mail: academiacuantica@gmail.com